Amsterdam 400

PERSPECTIVA BIBLICĂ PENTRU LUAREA DECIZIILOR FINANCIARE

PERSPECTIVA BIBLICĂ PENTRU LUAREA DECIZIILOR FINANCIARE

de Mark Biller şi Joseph Slife

Anul 2008 a fost unul diferit, plin de shimbări neprevăzute în lumea financiară, politică şi în viaţă, în general. La un moment dat situaţia a fost atât de gravă încât se părea totul era prins într-un vârtej ce nu mai putea fi controlat. Însă tot atunci, în timpul celebrării Crăciunului, ni s-a reamintit că întreaga creaţie se află sub controlul unui Dumnezeu iubitor, care s-a revelat pe Sine “prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile” (Evrei 1:2). Din acest motiv, cei care-L urmează pe Cristos ar trebui să facă din adevărurile biblice fundaţia pe care să-şi sprijine fiecare decizie financiară. Suntem administratorii lui Dumnezeu, chemaţi să-I folosim resursele, spre gloria Sa. Iată câteva pasaje din Biblie care ne reamintesc faptul că Dumnezeu este proprietarul sau stăpânul de drept al tuturor lucrurilor, iar noi suntem doar administratori : · “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Genesa 1:1). · “David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: ’’Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel! A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice!” (1 Cronici 29:10-11). · “Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmi 24:1). · “…Adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să câştigi bogăţii…” (Deuteronom 8:18). · “Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: ‘Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi’” (Evrei 13:5). · “Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). · “Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci!” (Romani 11:36). Scopul nostru la Sound Mind Investing este să ajutăm cititorii să devină “robi buni şi credincioşi” în ceea ce Dumnezeu le-a încredinţat. Avem convingerea fermă că pentru a putea administra cât mai bine resursele oferite de Dumnezeu, trebuie să ne formăm o perspectivă biblică asupra acestor lucruri. Iată câteva sugestii în acest sens: · Ia-ţi angajamentul să cauţi şi să împlineşti scopul lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Toţi avem timp şi resurse limitate. Formându-ţi o perspectivă clară a ceea ce Dumnezeu doreşte pentru viaţa ta, poţi începe să foloseşti banii şi timpul mai eficient. Viaţa nu are un buton pentru a fi dată înapoi, aşa că foloseşte-ţi zilele care trec atât de iute, pentru a face lucrurile care sunt cu adevărat importante. Dacă eşti căsătorit, lucrează împreună cu soţul sau soţia ta la rezolvarea conflictelor datorate unor probleme financiare, comunicând deschis despre bani, într-un spirit de dragoste şi cooperare. Cere lui Dumnezeu ajutor pentru a te încrede în El mai mult, dincolo de limita care pare raţională în ochii lumii. · Fă o prioritate din învăţarea şi aplicarea principiilor financiare din Biblie. Aminteşte-ţi întotdeauna că eşti un administrator în slujba Împăratului universului. · Onorează-L pe Dumnezeu cu generozitatea ta. Domnul te-a binecuvântat cu ceea ce ai pentru un motiv: “…veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care… va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu” (2 Corinteni 9:11). Începe să aduni comori în cer, nu mai aduna bogăţii pe pământ. Începe să dăruieşti, renunţând la unele dintre dorinţele tale pentru împlinirea nevoilor altora. Aceasta însă presupune sacrificii şi ţine de inimă. Roagă-L pe Dumnezeu (1) să te ajute să dăruieşti altora cu bucurie şi (2) să prosperi, pentru a putea dărui mai mult. · Ţine-ţi ochii aţintiţi asupra obiectivelor de inspiraţie biblică, pe care ţi le-ai propus.  Când economia este în criză, apare o imensă presiune emoţională pentru a-ţi abandona planurile. Rămâi tare, fiind încredinţat că principiile din Scripturi sunt adevărate. Întrebări pentru dezbatere/meditare 1. Ce părere ai despre situaţia economică din prezent? Dar despre situaţia financiară personală? Cât de mult te preocupă aceste lucruri? 2. Eşti de acord cu afirmaţia că Dumnezeu controlează tot ce se întâmplă în această lume? De ce da sau de ce nu? De ce îţi este greu să crezi acest lucru? 3. A fost vre-un verset care te-a impresionat în mod deosebit , atunci când s-a discutat despre faptul că Dumnezeu este proprietarul absolut al tuturor lucrurilor, iar noi adminstratorii Săi? 4. Care dintre sugestiile pentru formarea unei perspective biblice asupra administrării resurselor financiare, crezi că este mai interesantă, mai de folos şi reprezintă pentru tine o provocare? Dacă doreşti să citeşti şi alte pasaje din Biblie legate de acest subiect, caută la: Proverbe 11:28, 13:11, 22:7, 22:26-27; Matei 6:24-34; 2 Corinteni 9:6-10 Mark Biller este editor executiv al publicaţiei Sound Mind Investing (www.soundmindinvesting.com) şi manager de portofoliu la SMI Funds. Joseph Slife este autor şi editor la SMI şi instructor de comunicare la Emmanuel College din Georgia. MANA DE LUNI este tradusă în limba română cu acordul CBMC International şi se distribuie gratuit, la cerere, prin e-mail de asociaţia CBMC România. Tel/Fax 0257 259 248, E-mail: cbmc@rdslink.ro Traducere şi adaptare de Ionel Sinaci.

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor
Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau uncult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase.
Art. 2. – (1) Libertatea  religioasă  cuprinde dreptul oricărei  persoane   de a avea sau  de a adopta o  religie,  de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educaţie  religioasă,  precum şi  libertatea  de a-şi  păstra  sau schimba  credinţa  religioasă.
(2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 3. – (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia.
Art. 4. – Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau  grupări  religioase şi cu organizaţiile inter-creştine şi inter-religioase, la nivel naţional şi internaţional.
Art. 5. – (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.
(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi.
(4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la  culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de  recensământ  naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Art. 6. – (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă.
(2) Asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condiţiile prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi practică aceeaşi credinţă religioasă.
(3) O asociaţie religioasă poate deveni cult în condiţiile prezentei legi.

CAPITOLUL II
Cultele

Secţiunea 1
Relaţiile dintre stat şi culte

Art. 7. – (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat  social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlaltor biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti.
Art. 8. – (1)Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în România.
Art. 9. – (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora.
(4) Statul român prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege.
Art. 10. – (1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură  oricăror persoane, la cerere,  dreptul de a fi consiliat potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
Art. 11. – Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Art. 12. – Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de la autorităţile publice locale sau centrale se supun controlului statului.
Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi  grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
Art. 14. – (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează şi se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
(3) Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Unităţile de cult nou înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.
Art. 15. – Sigiliile şi ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate locală de cult trebuie să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost recunoscut, sau iniţialele acestuia.
Art. 16. – (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbă consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
(2) În relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultele recunoscute folosesc limba română.

Secţiunea a 2-a
Recunoaşterea calităţii de cult

Art. 17. – (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, de către asociaţiile religioase care, prin activitatea şi numărul lor de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public.
(2) Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii  publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 18. – Asociaţia religioasă care solicită  recunoaşterea calităţii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor, însoţită de următoarea documentaţie:
a) dovada că este constituită legal şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriul României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform ultimului recensământ;
c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, care să cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu, precum şi prevederile specifice cultului respectiv.
Art. 19. – (1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii şi Cultelor înaintează Guvernului documentaţia de recunoaştere a cultului, însoţită de avizul său consultativ, întocmit pe baza documentaţiei depuse.
(2) Dacă documentaţia este incompletă sau statutele conţin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de soluţionare se prelungeşte corespunzător.
Art. 20. – (1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunţă asupra cererii, prin hotărâre de recunoaştere sau de respingere motivată.
(2) Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I şi poate fi atacată în justiţie, conform legii.
(3) În caz de respingere a cererii,  asociaţia religioasă poate solicita reluarea  procedurii de recunoaştere  a calităţii  de cult,  numai  dacă prezintă  dovezi din care  să  rezulte că  au  încetat temeiurile care  au  dus  la  soluţia  de respingere.
(4)  Drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de recunoaştere a acestuia.
Art. 21. – Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 22. – (1) Modificarea şi completarea statutelor de organizare şi funcţionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaştere, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum şi neemiterea acestora în termenele prevăzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile legii.

Secţiunea a 3-a
Personalul cultelor

Art. 23. – (1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat să dezvăluie faptele încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altă funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot fără autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu  sau fără personalitate juridică, se sancţionează potrivit legii penale.
Art. 24. – (1) Salariaţii şi asiguraţii cultelor ale căror case de pensii sunt integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat vor fi supuşi prevederilor legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
(2) Salariaţii şi asiguraţii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de către organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora şi în acord cu principiile generale ale legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
Art. 25. – Personalul clerical şi cel asimilat, precum şi personalul monahal aparţinând cultelor recunoscute este scutit de îndeplinirea serviciului militar.
Art. 26. – (1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.
(3) Existenţa organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional.

Secţiunea a 4-a
Patrimoniul cultelor

Art. 27. – (1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de către stat în perioada 1940-1989, precum şi a celor preluate fără titlu.
Art. 28. – (1) Unităţile locale ale cultelor pot avea şi întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deţinător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege.
(2) În localităţile în care nu există cimitire comunale şi unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparţinând cultelor mozaic şi musulman.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţionează în localitatea respectivă.
Art. 29. – (1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce şi valorifica obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult, în condiţiile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fără plata taxelor către organele de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
Art. 30. – Bunurile bisericeşti sau similare din străinătate, proprietate a statului român sau a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la solicitarea celor interesaţi.
Art. 31. – (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribuţii, donaţii, succesiuni – precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.
(2) Persoanele care părăsesc un cult recunoscut nu pot emite pretenţii asupra patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se soluţionează pe cale amiabilă, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) În cazul retragerii calităţii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolvării, destinaţia patrimoniului este cea stabilită prin statutul acestuia.

Secţiunea a 5-a
Învăţământul organizat de culte

Art. 32. – (1) În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute.
(2) Personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul cultului pe care îl reprezintă, în condiţiile legii.
(3) În cazul în care un cadru didactic săvârşeşte abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncă.
(4) La cerere, în situaţia în care conducerea şcolii nu poate asigura profesori de religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparţin.
Art. 33. – (1) Cultele au dreptul să înfiinţeze şi să administreze unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Fiecare cult este liber să îşi stabilească forma, nivelul, numărul şi planul de şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ proprii, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 34. – (1) Cultele îşi elaborează planurile şi programele de învăţământ pentru învăţământul teologic preuniversitar şi programele pentru predarea religiei. Acestea se avizează de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi se aprobă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2) Pentru învăţământul superior, planurile şi programele de învăţământ se elaborează de instituţiile de învăţământ, cu acordul cultului respectiv şi se aprobă de senatele universitare.
Art. 35. – (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauză.
(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se numeşte de către organele statutare ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care predă religia în şcoli, trebuie să îndeplinească prevederile Legii privind Statutul personalului didactic nr.128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 36. – (1) În centrele de plasament organizate de instituţiile publice, particulare sau aparţinând cultelor, educaţia religioasă a copiilor se face conform apartenenţei lor religioase.
(2) În centrele de plasament, indiferent de finanţator, educaţia religioasă a copiilor cărora nu li se cunoaşte religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente în acest domeniu.
Art. 37. – Salarizarea personalului didactic şi administrativ din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se asigură de către culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, poate asigura o contribuţie la salariu, proporţional, în raport de numărul membrilor acestora.
Art. 38. – Echivalarea şi recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor de studii teologice obţinute în străinătate se fac în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 39. – (1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de învăţământ confesional de toate nivelurile, profilurile şi specializările, în condiţiile legii.
(2) Diplomele pentru absolvenţii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particular, confesional, organizate de către cultele religioase se eliberează potrivit legislaţiei în vigoare.
(3) Statul va susţine financiar învăţământul confesional, în condiţiile legii.
(4) Unităţile de învăţământ confesional dispun de autonomie organizatorică şi funcţională, potrivit statutelor şi canoanelor lor, în concordanţă cu prevederile legale ale sistemului naţional de învăţământ.
(5) În învăţământul confesional se pot înscrie elevi sau studenţi, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educaţiei religioase a acestora, corespunzătoare propriei religii sau confesiuni.

CAPITOLUL III
Asociaţiile religioase

Art. 40. – (1) Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.
(2) Asociaţia religioasă dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.
Art. 41. – (1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date de ceilalţi, poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:
a) actul constitutiv, în formă autentică, în care se vor arăta obligatoriu denumirea asociaţiei religioase, care nu poate fi identică sau asemănătoare cu cea a unui cult sau a altei asociaţii religioase recunoscute, datele de identificare şi semnăturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial de cel puţin două salarii brute pe economie alcătuit din aportul în natură sau în bani al asociaţilor, precum şi primele organe de conducere;
b) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul asociaţiei religioase, care trebuie să cuprindă: structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor locale, drepturile şi obligaţiile membrilor, principalele activităţi pe care asociaţia religioasă înţelege să le desfăşoare, în vederea atingerii scopurilor sale spirituale; alte prevederi specifice asociaţiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberată de către Ministerul Justiţiei.
Art. 42. – (1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art.41 alin.(2), judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei religioase, pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul asociaţiilor religioase.
Art. 43. – Asociaţiile religioase pot înfiinţa filiale cu personalitate juridică, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevăzute la art. 41 şi 42.
Art. 44. – (1) Asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale legate de activitatea lor religioasă, în conformitate cu Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Asociaţiilor religioase li se aplică în mod corespunzător şi prevederile art.10 alin.(2), art.15, 16 şi 28 din prezenta lege.
Art. 45. – Dizolvarea asociaţiei religioase se pronunţă de instanţa competentă atunci când, prin activitatea sa, asociaţia religioasă aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului sau când asociaţia religioasă urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Art. 46. – Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.246/2005.
Art. 47. – (1) Asociaţiile existente, constituite în conformitate cu reglementările legale privind asociaţiile şi fundaţiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinţe religioase, şi care doresc să dobândească statutul de asociaţie religioasă, vor depune la judecătoria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asociaţiei şi de radiere a ei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi de înregistrare în Registrul asociaţiilor religioase ţinut de grefa aceleiaşi judecătorii, însoţită de documentaţia prevăzută la art.41.
(2) Cererea va fi semnată de organele statutare de conducere ale asociaţiei, arătându-se expres dorinţa transformării asociaţiei iniţiale în asociaţie religioasă.
(3) Judecătorul delegat se va pronunţa atât asupra transformării asociaţiei, cât şi asupra înregistrării asociaţiei religioase, stabilind şi perioada în care asociaţia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credinţe religioase.
(4) Perioada stabilită de instanţă va fi luată în considerare şi se va adăuga perioadei de funcţionare a asociaţiei religioase, în vederea dobândirii calităţii de cult recunoscut.
Art. 48. – (1) În toate cererile şi acţiunile în justiţie privitoare la dobândirea sau pierderea calităţii de asociaţie religioasă,  judecata se face cu  prezenţa procurorului şi  cu  citarea reprezentantului Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Încheierile sau hotărârile pronunţate de către instanţă în cauzele privitoare la asociaţiile religioase pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare, la tribunal.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 49. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, în România funcţionează 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele din România prevăzute în anexa la prezenta lege vor  prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru recunoaşterea lor.
(3) Recunoaşterea se realizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi  Cultelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile art.17 alin.(2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 50. – (1) Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizează cu consultarea prealabilă a cultelor recunoscute şi cu respectarea  normelor  legale privind  transparenţa  decizională.
(2) Reprezentanţii cultelor religioase au dreptul de  a participa ca invitaţi la dezbaterea în Parlament şi în comisiile acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la viaţa religioasă, la activitatea cultelor, de educaţie şi de învăţământ confesional, de asistenţă socială şi de patrimoniu naţional privind cultele.

Art. 51. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Monitorul Oficial al României, nr.178 din 4 august 1948, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare, se abrogă.
Anexă
Lista cultelor recunoscute în România

1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
2. EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
3. BISERICA ROMANO- CATOLICĂ
4. BISERICA ROMÂNÂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
7. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
8. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
9. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
10. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
12. BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA- UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
13. BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
14. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA
15. BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA
16. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN  ROMÂNIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. .RGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA

sursa http://www.culte.ro/LegiDetalii.aspx?ig=False&ID=1149

Statutul Cultului Crestin Baptist din Romania

Statutul de organizare şi de funcţionare a Cultului Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România
Guvernul a aprobat Statutul de organizare şi de funcţionare a Cultului Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România prin H.G. nr. 58 din 16 ianuarie 2008.

Statutul a intrat în vigoare începând cu 25 ianuarie 2008 odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial nr. 59 din 25 ianuarie 2008.  Aceeaşi H.G. stipulează în cel de-al doilea articol abrogarea Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 1.203/1950 pentru aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist din Republica Populară Română, nepublicat, cu modificările ulterioare.
Biserica Baptista din România face parte din primele culte ce au reuşit să obţină autorizarea pentru noul statut de funcţionare.

ptr descarcare  in format PDF click aici

ptr descarcare  in format WORD click aici

sursa: www.culte.ro/DocumenteDownload.aspx?ID=1115

Mărturisirea de credinţă a CULTULUI CREŞTIN BAPTIST DIN ROMÂNIA

Mărturisirea de credinţă a CULTULUI CREŞTIN BAPTIST DIN ROMÂNIA

I. Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu
Noi credem si marturisim ca Sfintele Scripturi ale Vechiului si Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfant. Ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu scris, o revelatie dumnezeiasca pentru neamul omenesc, sunt izvorul fara gres al constiintei de Dumnezeu. Galateni 1:11 “…Evanghelia…nu este de obarsie omeneasca…ci descoperirea lui Hristos”. 2Petru 1:21 “nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant”. 2Timotei 3:16 “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu…” Ioan 10:35 “…Scriptura nu poate fi desfiintata…” Ioel 2:28 “…voi turna Duhul meu…si fiii si ficele vor prooroci…” Matei 10:20 “…Duhul Tatalui meu va vorbi in voi…” 1Cor. 2:10 “…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…” 11:23 “…am primit de la Domnul ce v-am invatat”…
Biblia-Cuvantul lui Dumnezeu scris prin inspiratia Duhului Sfant este singura regula si norma de credinciosie si purtare in viata aceasta.
Efeseni 1:13″…dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului [Evanghelia mantuirii noastre] ati crezut…” 2Timotei 1:13 “Dreptarul invataturilor sanatoase…tine-l cu credinta” Rom.10: 17 “…credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu” 2Tim. 3:17 “Scriptura …este de folos…pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna” Psalmul 119:105 “Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele”.
Biblia este singura autoritate in materie de religie; ea este suficienta pentru invatatura noastra. Astfel nu este nevoie de sprijinul traditiei.
Matei 15:6 “…ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei voastre” Ioan 17:17 “Cuvantul Tau este adevarul” Ioan 5: 39 “…cercetati Scripturile…” Isaia 34:16 “Cautati in cartea Domnului si cititi…” Fapte 17:11 “cercetau Scripturile…” Ioan 20: 31 “…lucrarile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si crezand sa aveti viata…”

II. Despre Dumnezeu
Noi credem si marturisim ca este un singur Dumnezeu, Creatorul, Sustinatorul si Stapanitorul tuturor lucrurilor.
Geneza 1:1 “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamanul…” Efes. 4:6 “Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor care este mai presus de toti si care este in toti”. Maleahi 2: 10 “N-avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu?” Iov 31:15 “Oare nu ne-a intocmit acelasi Dumnezeu…?” Romani 1: 19,20 “…ce se cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu…insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El”. 11:36 ” Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile”. Ps. 94: 9 ” cel ce a sadit urechea…a intocmit ochiul…” Fapte 17:24 “Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului”.
In Biblie descoperim pe Dumnezeu ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant, cu desavarsire una si nedespartiti in fiinta lor.
2Cor. 13:14 “Harul Domnului nostru Isus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Duhului Sfant…” Matei 28:19 “…in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh…” 1 Ioan 5:7 “Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant si acestia trei sunt una”.
A) Dumnezeu Tatal
Ioan 6: 27 “caci Tatal, adica insusi Dumnezeu…” 1 Petru 1:2 “…Dumnezeu Tatal…” Matei 11: 25 “…Tata, Doamne al cerului si al pamantului…” Marcu 14: 36 “…Ava, adica Tata…” Luca 22: 42 “Tata, daca voiesti…” 23: 34 “Tata iarta-i…” 23: 46 “Tata, in mainile Tale…” Fapte 2:33″…Dumnezeule…Tatal…” Rom. 15:6 “…Dumnezeu, Tatal de la care vin toate lucrurile…”
B) Dumnezeu Fiul, Isus Hristos
Matei 16: 16″ Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu…” Ioan 1: 1 “…si Cuvantul era Dumnezeu” Luca 1: 32″…Fiul Celui Preainalt…” Fapte 8:37 “…Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu” 9: 20 “…Isus este Fiul lui Dumnezeu” 2 Cor.1: 19 “…Fiul lui Dumnezeu…” 1 Ioan 2: 24 “…veti ramanea in Fiul si in Tatal” 3: 23 “…sa credem in numele Fiului Sau Isus Hristos…” 4:15 “Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu…” Ioan 20: 31″…ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu…”

C) Dumnezeu Duhul Sfant
Ioan 4: 24 “Dumnezeu este Duh…” 2 Cor.3: 3 “…Duhul Dumnezeului celui viu…” 3: 17 “Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului…” Iov 33: 4 “Duhul lui Dumnezeu m-a facut…” Isaia 48: 16 “…Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Sau…” 1 Cor. 2:10″…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…”2: 12 “Duhul care vine de la Dumnezeu…” Ioan 15: 26 “…Duhul adevarului, care purcede de la Tatal…” 14: 26 “…Duhul Sfant pe care-l va trimite Tatal…” Luca 11: 13″…Tatal vostru din ceruri va da Duhul Sfant celor ce il cer!” Fapte 5: 32 “…Duhul Sfant, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El…”

III. Despre om
Noi credem si marturisim ca omul este creat de Dumnezeu. Trupul omului – partea materiala – este facut din tarana, iar natura spirituala a omului e din Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Gen. 1: 27 “Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” Gen. 2:7 “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu”.
Dumnezeu a facut pe om fara prihana, perfect, dar nu desavarsit, cu vointa libera de a alege binele sau raul.
Gen. 1: 31″Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune” Ecl. 7:29 “Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana…” Gen. 2: 17 “Poti sa mananci dupa placere din orice pom…dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci” Ps.107: 17″…prin purtarea lor vinovata ajunsesera nenorociti”. Deut. 30:15 “Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul.”
Prin caderea in pacat omul a cazut sub blestem si a devenit incapabil de a trai voia lui Dumnezeu. Prin nasterea fireasca fiecare mosteneste samanta pacatului, inclinarea spre rau, firea pamanteasca.
Rom. 5:12 “printr-un singur om a intrat pacatul in lume…toti au pacatuit…” 5:19 “…prin neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi…” 7:17 “…pacatul locuieste in mine…” 7:18 “stiu ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-I drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac” 7:20 “…fac ce nu vreau sa fac…” 7:23 “…vad in madularele mele o alta lege care…ma tine rob legii pacatului.”
Omul fiind fiinta libera e raspunzator inaintea lui Dumnezeu de toate faptele, vorbele si gandurile sale. Toti oamenii trebuie sa moara, iar dupa moarte urmeaza judecata si rasplatirea vesnica.
Rom. 14:12 “Fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” Mat. 12:36 “…oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.” 2Cor. 5:10 “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata pentru binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Evrei 9:27 “oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea urmeaza judecata.”

IV. Despre pacat
Noi credem si marturisim ca omul este creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, pentru preamarirea Sa si o viata fericita in El, a fost ademenit de diavol devenind neascultator de porunca lui Dumnezeu si astfel a intrat in lume pacatul si blestemul. Pacatul este lipsa de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu fie intr-o actiune, dispozitie sau atitudine.
Gen. 3:16 ” femeia a raspuns:”Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.” 1Ioan5:17 “orice nelegiuire este pacat.” Rom. 14:23 “Tot ce nu vine din incredintare este pacat.” Iacov 4:17 “cine stie sa faca binele si nu-l face, savarseste un pacat.” Ioan 8:34 “cine traieste in pacat este rob al pacatului.” Rom. 6:13 “sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre …” Ecles.7:29 “Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii.” Ps. 51:4 “Impotriva Ta am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta.” Efes. 2:1-3 “…morti in greselile si in pacatele voastre…intre ei eram si noi odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voia firii pamantesti…”Deut. 9:7 “…tot razvratiti impotriva Domnului ati fost!” 1 Ioan 3:4 “Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege.”
Universalitatea pacatului: toti oamenii sunt pacatosi.
Rom. 3:23 “…toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” Ecles.7:20 “pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele, fara sa pacatuiasca.” Iov 15:16 “…omul care bea nelegiuirea ca apa.” Rom. 5:12 “…si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricina ca toti au pacatuit.” 1 Ioan 1:8 “daca zicem ca nu avem pacat ne inselam singuri si adevarul nu este in noi.” 1 Imp. 8:46″…caci nu este om care sa nu pacatuiasca.”
Consecinta pacatului: moartea spirituala.
Rom. 6:23″…plata pacatului este moartea…” 5:12 “prin pacat a intrat moartea…” Gen. 2:17″…vei muri negresit.” Iacov 1: 15 “…pacatul odata faptuit aduce moartea.”

V. Despre mantuire
Noi credem si marturisim ca mantuirea este absolvirea omului de urmarile calcarii legilor divine. Ea are de-a face cu natura omului si cu faptele facute de el.
Omul nu se poate mantui pe sine. El nu se poate spala de pacatele sale, nu se poate dezvinovati si nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru pacat.
Ier.2:22 “chiar daca te-ai spala cu silistra, chiar daca ai da cu multa soda, nelegiuirea ta tot ar ramanea scrisa inaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.” Rom. 1:20 “…nu se pot dezvinovati…” Amos 9:2,3 “De-ar patrunde chiar pana in locuinta mortilor, si de acolo ii va smulge mana Mea …de s-ar ascunde de privirile Mele chiar in fundul marii, si acolo ii voi porunci sarpelui sa ii muste.”
Omul nu-si poate crea merite, prin fapte bune ca sa-si acopere trecutul vinovat si sa-si dobandeasca mantuirea.
Rom. 3:20″…nimeni prin faptele legii.” Is.64:6 “toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita.” Ier.13:23″…ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul?”
Mantuirea e prin harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se da gratuit, fara sa o meritam. Faptele bune sunt roade ale mantuirii.
Tit 2:11 “harul lui Dumnezeu…aduce mantuire…” Efes.2:8,9 “prin har ati fost mantuiti…nu prin fapte.” Fapte 15:11 “…suntem mantuiti prin harul Domnului Isus.” Tit 3:5 “El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi.”
Mijlocul de mantuire este Domnul Isus, care a fost rastignit in locul nostru. Un alt mijloc de mantuire [cruce, taine, sfinti] nu exista.
Fapte 4:12 “in nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” 1 Ioan2:2 “El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre…” Is. 53:5 “El era strapuns pentru pacatele noastre…”Efes.1:7 “In El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor…” 2 Cor. 5:18 “Dumnezeu…ne-a impacat cu El prin Isus Hristos.” Rom. 3:24,25 “…sunt socotiti neprihaniti…prin harul care este in Isus Hristos…Dumnezeu l-a randuit sa fie o jertfa de ispasire.”
Aceasta mantuire savarsita pe cruce, care se poate primi in mod gratuit, e pentru toti oamenii, indiferent de rasa, nationalitate sau clasa sociala.
1Ioan 2:2 “El este jertfa de rascumparare pentru pacatele… intregii lumi” Tit 2: 11 “harul aduce mantuirea pentru toti oamenii.” 1Tim.2:4 “Dumnezeu…voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti.”
Pentru ca omul pacatos sa se poata bucura de aceasta mantuire el trebuie sa indeplineasca doua conditii: pocainta si credinta. Ele sunt totdeauna nedespartite.
- pocainta inseamna recunoasterea pacatului, parere de rau pentru el, parasirea lui si marturisirea lui in fata Domnului, adica intoarcerea la Dumnezeu. [Luca 15:11-24]
- credinta inseamna primirea de catre pacatos a harului divin pe care il ofera Dumnezeu in Hristos, spre mantuire si viata vesnica.
Marcu 1:15 “El zicea:…pocaiti-va si credeti in Evanghelie.” Luca 13:5 “Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Fapte 2:38 “Pocaiti-va , le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat.” Fapte 17:30 “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiintasi porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.” Fapte 16:31 “crede in Domnul Isus si vei fi mantuit.”

VI. Nasterea din nou
Noi credem si marturisim ca nasterea din nou este regenerarea vietii, inzestrandu-ne cu o dispozitie si o atitudine duhovniceasca sfanta; ea cuprinde intreg caracterul: intelectul, sentimentul si vointa. Astfel, fiecare pacatos, pentru a deveni credincios, trebuie sa fie nascut din nou.
Ioan 3:7 “trebuie sa va nasteti din nou.”
Prin puterea sa proprie omul nu se poate naste din nou, nu se poate schimba.
Ier. 13:23 “poate un etiopian sa-si schimbe pielea…? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele…?” Ioan 15:5 “Despartiti de Mine nu puteti face nimic.”
Fara nasterea din nou toate incercarile de a face fapte bune pe care sa le rasplateasca Dumnezeu in ziua judecatii, de a trai voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin nasterea fireasca noi mostenim o fire pacatoasa, care da roadele pacatului.
Suntem ca si un paduret care nu poate aduce roade bune. Numai altoirea e ceea ce poate schimba firea.
Matei 7:16-18″…pomul rau nu face roade bune…” Rom. 8:7 “ea [firea pamanteascA) nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna." Mat.12:34"…cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune cand voi sunteti rai…?"
Nasterea din nou este lucrarea divina pe care o face Dumnezeu in viata pacatosului pentru a corespunde vointei Sale. Pentru ca un pacatos sa fie nascut din nou el trebuie sa se pocaiasca si sa creada, adica sa primeasca mantuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucrarea nasterii din nou prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sfant.
1 Petru 1:23 "…ati fost nascuti din nou…prin Cuvantul lui Dumnezeu." Iac. 1:18 "El…ne-a nascut…prin Cuvantul adevarului." Ioan 3:5 "…daca ne se naste cineva din apa si din duh nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu." Efes.2:10 "noi suntem lucrarea Lui…"
Nasterea din nou nu este o imbunatatire a vietii, ci schimbarea radicala a vietii. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curatirea vietii exterioare, ci a vietii interioare.
2 Cor. 5:17 "caci daca este cineva in Hristos, este o faptura noua; cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi." Rom. 6:4 "…sa traim o viata noua." Col.3:9,10 "…v-ati dezbracat de omul cel vechi cu faptele lui si v-ati imbracat cu omul cel nou…"
Nasterea din nou ne da calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face partasi firii dumnezeiesti, capabili de a trai voia lui Dumnezeu. Ea este a doua fire in viata noastra dupa cum, prin altoire paduretul nu este starpit, el continua sa existe insa fara sa i se dea posibilitatea de manifestare, tot asa e si cu nasterea din nou: firea veche e rastignita - pusa in imposibilitate de actiune - iar firea noua creste si aduce roada buna. Calitatea altoiului este cu totul deosebita de cea a paduretului: in esenta lemnului, in frunze si in fructe. Asa e si cu cel nascut din nou: toate lucrurile trebuie sa arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu.
Ioan 3:6 "ce e nascut din carne e carne, si ce e nascut din duh e duh." Gal.5:22-23 "roada Duhului este…"Mat. 7:17 "pomul bun face roade bune."
Prin nasterea din nou devenim mostenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la mostenire vesnica e pe baza inrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e nascut din nou nu este copil al lui Dumnezeu si nici nu are drept la mostenirea vesnica.
Rom. 8:17 "daca suntem copii, suntem si mostenitoriai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos." Ioan 3:3 "daca un om nu se naste din nou nu poate vedea imparatia lui Dumnezeu."

VII. Despre Biserica
Noi credem si marturisim ca, dupa Noul Testament, totalitatea credinciosilor, fara deosebire de rasa, nationalitate sau clasa sociala, din toate timpurile, din cer si de pe pamant, formeaza Biserica lui Hristos; Biserica Universala. Aceasta Biserica nu este o organizatie pamanteasca vizibila, ci este organismul viu, spiritual, al celor mantuiti, adica al celor ce au crezut in Hristos si au fost nascuti din nou.
Evr.12:23 "…Biserica celor intai nascuti, care sunt in ceruri." Fapte 20:28"…Biserica Dimnului pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau." Mat.16:18 "…pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea." Efes. 1:22,23"…Bisericii, care este trupul Lui."
In limba greaca, cuvantul pentru Biserica [ekklesiA) a insemnat o adunare a celor chemati de acasa si de la afacerile lor ca sa se ocupe cu chestiuni de interes public. Acest cuvant a fost adaptat pentru a numi nu numai Biserica Universala, ci si o Biserica Locala, organizata si independenta, a urmasilor lui Hristos dintr-o localitate, care se intruneau pentru inchinaciune.
Biserica locala, dupa invatatura Noului Testament, este unitateavoluntara a unui grup credinciosi dintr-o localitate, nascuti din nou si botezati pe baza marturisirii personale a credintei lor in Domnul Isus Hristos, ca Mantuitorul lor. Ei se unesc impreuna cu scopul de a se inchina lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteste, de a se pastra curata credinta si invatatura crestina - potrivit cu invatatura Noului Testament - si de a colabora la propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu.
La inceput Biserica se intrunea in case particulare.
Mat. 18:20 "Acolo unde sunt 2 sau 3 adunati in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor." Rom.16:5 "Spuneti sanatate Bisericii care se aduna in casa lor." 1 Cor.16:19 "Aquila si Priscila impreuna cu Biserica din casa lor." Col.4:15 "Spuneti sanatate lui Nimfa si Bisericii din casa lor." Fapte 8:1 "Bisericii din Ierusalim…" Gal.1:22 "Bisericilor lui Hristos care sunt in Iudeea." 1 Cor. 1:2 "Biserica lui Dumnezeu care este in Corint."
Conducerea directa a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfant. Nu recunoastem grade ierarhice. Cei ce primesc anumite insarcinari sunt slujitori ai Bisericii, nu stapani care sa porunceasca.
Col.1:18 "El [Hristos] este Capul trupului, al Bisericii.” Efes.1:22,23 “L-a dat Capetenie…Bisericii, care este trupul Lui.” 5:23 “Hristos este capul Bisericii.” 1 Petru 5:3 “Pastoriti…nu ca si cum ati stapani.”
Dreptul de membru al Bisericii nu se mosteneste, ci se primeste in mod individual prin nasterea din nou. Acceptarea in randurile membrilor unei Biserici locale se face in chip voluntar si personal in urma botezului, pe baza marturisirii credintei in Domnul Isus. Membrii, intre ei, se numesc frati si sunt egali in drepturi si indatoriri indiferent de rasa, nationalitate, clasa sociala sau pregatire educationala.
Mat.23:8 “Voi toti sunteti frati.” Efes.5:30 “Noi suntem madulare ale trupului Lui.” Fapte 2:41″…au primit propovaduirea, au fost botezati si…la numarul ucenicilor s-au adaos aproape trei mii de suflete.”
Organizatia Bisericii locale e facuta pe principiul democratiei autonome.
Programul dumnezeiesc are ca scop stabilirea Imparatiei lui Dumnezeu in inimile oamenilor, iar Bisericile sunt mijloacele alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslavi pe Dumnezeu, de a raspandi Evanghelia si prin partasia frateasca de a da cresterea spirituala necesara fiecarui mambru in parte.
Mc.16:15 “Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia.” Efes.4:11,12 “El a dat pe unii…pentru zidirea trupului lui Hristos.” 1 Cor.14:4″…cine prooroceste zideste sufleteste Biserica.” 1 Cor.14:5,12″…in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.”

VIII. Despre slujitorii Bisericii
Noi credem si marturisim ca in Bisericile din Noul Testament au fost diferite categorii de lucratori speciali, dar ele au avut numai doua clase de slujire care au condus demersurile spirituale si materiale ale Bisericii: batranii [prezbiteri, pastori, episcopi] si diaconi.
Filipeni 1:1 “catre toti sfintii…care sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii.”
1. Titlul de episcop, prezbiter si pastor au fost date celui mai inalt slujitor al Bisericii in Noul Testament. Toate aceste numiri sunt pentru una si aceeasi slujba: supravegherea, pastorirea si carmuirea spirituala a Bisericii.
Fapte 20:17,28 “Pavel a trimis la Efes si a chemat prezbiterii Bisericii…si le-a zis: Luati seama dar la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului.”
Pentru ca cineva sa fie in slujba aceasta trebuie sa aiba calitatile descrise de Pavel in 1 Timotei 3:1-7 si Tit 1:5-9.
Metoda alegerii este aratata prin cuvantul grec xeirotonia [randuit] care inseamna si a vota cu ridicare de mana. Aceasta alegere se face de Biserica adunata in acest scop.
Fapte 14:23 “Au randuit prezbiteri ni fiecare Biserica.”
Pastorul este supus si el disciplinei Bisericii, cand invinuirea este bine intemeiata.
1 Tim.5:19 “impotriva unui prezbiter sa nu primesti invinuirea decat din gura a doi sau trei martori.”
2. Diaconii sunt chemati a ajuta pe pastor in administrarea bunurilor materiale ale bisericii. Ei au menirea sa cultive darnicia membrilor, sa inspire actiunile filantropice. Ei trebuie sa aiba calitatile aratate la 1 Tim.3:8-13.
Insarcinarea atat a pastorilor cat si a diaconilor se face prin punerea mainilor.
Fapte 6:6, 13:3 “…si-au pus mainile peste ei.” 1 Tim.4:14″…cu punerea mainilor de catre ceata prezbiterilor.
Noi credem si marturisim ca preotia in conformitate cu Noul Testament nu formeaza o clasa speciala, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea este universala. Fiecare credincios este un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fara alt mijlocitor. Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericesti.
1 Petru 2:5 “Voi…sunteti…o preotie sfantasa aduceti jertfe duhovnicesti placute lui Dumnezeu prin Isus Hristos.” 2:9 “voi sunteti …o preotie imparateasca.” Apoc.1:6 “a facut din noi…preoti pentru Dumnezeu.”

IX. SimbolurileBisericii [Nou-Testamentale]
Noi credem si marturisim ca Biserica Nou-Testamentala are doua simboluri: Botezul si Cina. Ele nu sunt taine.
1. Botezul. Cuvantul grec pentru botez este baptizo si inseamna afundare. Deci, insasi traducerea arata forma botezului ca e prin afundare si nu prin stropire. Afundarea se face o singura data, in numele Sfintei Treimi.
Mat. 28:19 “Duceti-va si faceti uncenici din toate neamurile botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.”
Botezul este simbolul inmormantarii omului vechi si a invierii omului celui nou, a firii noi pentru o alta viata.
Rom.6:4 “Noi deci prin botezul in moartea Lui am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.”
Botezul nu are calitatea de a curati pacatele; curatirea pacatelor o face numai sangele Domnului Isus. Botezul insusi este marturia publica a individului ca a primit deja aceasta curatire.
Fapte 8:13,21 “Chiar Simon a fost botezat…Dar Petru I-a zis:…inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu…esti plin de fiere amara.” 1 Petru3:21 “…botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu.”
Pentru ca cineva sa fie botezat el trebuie sa primeasca mai intai mantuirea, ca sa aiba un cuget curat; trebuie deci sa fi indeplinit conditia mantuirii: pocainta si credinta. Copiii, intrucat nu pot marturisi ca au indeplinit aceste conditii nu pot fi admisi pentru botez.
Marcu 16:16 “cine va crede si se va boteza va fi mantuit.” Fapte2:38 “pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat.” 8:36,37 “Uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat? Filip a zis: Daca crezi din toata inima se poate.”
2. Cina Domnului este simbolul mortii Domnului Isus in locul nostru. Ea se compune din paine si vin neamestecate. Painea franta ne aminteste de trupul Lui frant pentru noi, inr vinul ne aminteste de sangele Sau varsat pentru spalarea pacatelor noastre.
Mat. 26:26-28 “Isus a luat o paine si, dupa ce a binecuvantat-o, a frant-o si a dat0o ucenicilor zicand: Luati mancati, acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat zicand: Beti toti din el; acesta este sangele Meu…”
Cina Domnului nu are calitatea de a ierta pacatele. Ea are doar menirea de a ne aminti ca pentru iertarea pacatelor noastre a trebuit ca trului Lui sa fie frant si sangele Lui sa fie varsat. Pentru acest scop El a poruncit ca noi sa facem Cina.
Lc. 22:19″…sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 1 Cor. 11:24,25″…sa faceti…spre pomenirea Mea…”
Cina se poate lua de catre toti cei ce si-au marturisit credinta in Domnul Isus si au fost botezati.
Fapte 2:41,42″…au fost botezati si staruiau in frangerea painii…”
De fiecare data, la Cina, credinciosul trebuie sa-si faca cercetarea de sine.
1 Cor.11:28 “Fiecare, dar, sa se cerceteze pe sine insusi si asa sa manance din painea aceasta.”

X. Ziua Domnului
Noi credem si marturisim ca ziua Domnlui este o randuiala crestina care trebuie tinuta continuu, petrecuta in inchinaciune si cugetare spirituala, atat in public cat si acasa. Spre deosebire de vechiul legamant mozaic, cand se tinea ziua a saptea, crestinii, ca membri ai noului legamant trebuie sa tina ziua intai a saptamanii [DuminicA) care a fost sfintita de Dumnezeu prin invierea din morti a Fiului Sau si prin trimiterea Duhului Sfant.
Primii crestini au tinut-o ca zi de inchinaciune. In ea trebuie sa ne odihnim de lucrurile si distractiile trupesti, facem faptele milei si cele care sunt absolut necesare.
Sarbatori inchinate sfintilor nu avem.
Mc. 16:9 "Isus, dupa ce a inviat in dimineata zilei intai a saptamanii…" Lc.24:1-6 "In ziua intai a saptamanii, femeile…au venit la mormant…n-au gasit trupul Domnului Isus…doi barbati, imbracati in haine stralucitoare…le-a zis:…a inviat." Ioan 20:1 "In ziua intai a saptamanii…" Fapte 2:1-4 "In ziua Cincizecimii [DuminicA) erau toti impreuna in acelasi loc…si toti s-au umplut de Duhul Sfant…"Apoc.1:10 "In ziua Domnului eram in Duhul…" Fapte 20:7 "In ziua intai a saptamanii eram adunati laolalta ca sa frangem painea." 1 Cor.16:2 "In ziua intai a saptamanii fiecare din voi sa puna deoparte…"Ps.118:24 "Aceasta e ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea." Levitic 23:15,16 "de a doua zi dupa Sabat…sa numarati cincizeci de zile pana in ziua care vine dupa al saptelea Sabat; atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mancare."

XI. Disciplina in Biserica
Noi credem si marturisim ca Biserica are dreptul de a exercita disciplina frateasca asupra membrilor care s-au abatut de la invatatura crestina a Cuvantului lui Dumnezeu prin atitudine, invatatura sau faptele vietii. Disciplina consta in mustrare, ridicarea drepturilor si excluderea din Biserica. Reprimirea unui exclus se va face la fel, pe baza marturisirii si indreptarii in urma pocaintei.
Mat.18:15-17 "Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el. Daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei spune-l Bisericii, si daca nu vrea sa asculte nici de Biserica sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames." Tit 3:10 "Dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te de cel ce aduce dezbinari…" 2Tes.3:6 "In numele Domnului nostru Isus Hristos va poruncesc fratilor sa va departati de orice frate ce traieste in neoranduiala…" 1 Cor.5:11"…sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca iti zice frate, este curvar, lacom de bani, inchinator la idoli, defaimator, betiv sau hraparet…" 1 Cor.5:12,13 "…nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? …Dati afara pe raul acela."

XII. Despre rugaciune
Noi credem si marturisim ca rugaciunea este starea de partasie intima cu Dumnezeu. Ea este exprimarea sincera a launtrului nostru in fata Domnului. Din aceasta cauza nu avem carti de rugaciuni si nu indemnam pe altii sa invete rugaciuni pe de rost.
Ps. 62:8 "…varsati-va inimile inaintea Lui!" Ps.142:2 "ma rog catre Domnul. Imi vars necazul inaintea Lui, si-mi povestesc stramtorarea inaintea Lui."Filip.4:6"…in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu prin rugaciuni si cereri cu multumiri."
Dupa starea inimii, rugaciunea poate fi de multumire, cerere sau mijlocire.
1 Tim.2:1"…sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri…" Efes.5:20 "multumiti totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile."
Rugaciunea trebuie adresata Tatalui in Numele Domnului Isus. El este singurul Mijlocitor intre om si Dumnezeu. Rugaciunile adresate sfintilor credem ca nu sunt in conformitate cu Sfintele Scripturi.
Ioan 16:23"…orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, va va da." 1 Tim.2:5"…este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos."
Rugaciunea este absolut necesara vietii spirituale pentru cresterea, intarirea, ferirea de ispite si biruinta asupra vrajmasului.
Lc. 18:1 "Isus le-a spus o pilda ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase." 1 Tes.5:17 "Rugati-va neincetat." Mat.26:41 "…va rugati ca sa nu cadeti in ispita." Efes.3:16"…si-L rog…sa va faca sa va intariti in putere."
Rugaciunea privata se poate face oriunde, iar rugaciunea comuna se face in partasie cu ceilalti credinciosi din Biserica.
Mat.6:6 "tu cand te rogi intra in odaita ta…si roaga-te Tatalui tau care este in ascuns…" Mat.14:23"…s-a suit pe munte sa se roage." Mat.26:36,39"…Isus a venit…in Ghetsimani…si s-a rugat." Fapte 2:42 "Ei staruiau…in rugaciuni." Fapte 12:5 "Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni."
Rugaciunile pentru cei morti nu au fost practicate in Biserica crestina. Noi credem ca ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat dupa moarte, fara sa mai fie posibilitatea de schimbare de la un loc la altul.
Lc.16:26 "…intre noi si intre voi este o prapastie mare asa ca cei ce ar vrea sa treaca …de acolo la noi sa nu poata."

XIII. Despre sfintenie
Noi credem si marturisim ca sfintirea este lucrarea progresiva pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfant in viata pacatosului mantuit. Ea incepe la nasterea din nou si prin ea suntem facuti potriviti voii Lui.
1 Tes.4:3 "voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra." 1 Petru 1:16 "Fiti sfinti caci Eu sunt sfant." 1 Tes.4:7 "caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintenie."
Ea inseamna curatirea de pacat si punerea deoparte a vietii pentru Dumnezeu, prin despartirea de lume. Curatirea de pacat este facuta de sangele Domnului Isus.
1 Ioan 1:7 "…sangele lui Isus, Fiul Sau, ne curateste de orice pacat." 1 Cor.6:11"…ati fost spalati, ati fost sfintiti…" Evr.13:12"…Isus ca sa sfinteasca norodul cu insusi sangele Sau…"
Despartirea de lume si punerea la o parte pentru Dumnezeu se face prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin Duhul Sfant, care ne da putere sa ne impotrivim ispitelor si sa traim voia Lui.
Ioan 17:17 "sfinteste-I prin Cuvantul Tau: Cuvantul Tau este adevarul." Fapte 2:40 "Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos." 2 Cor.6:17" Despartiti-va de ei, zice Domnul." 1 Pet.1:2"…prin sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultare" 2 Cor.3:18 "…suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava prin Duhul Domnului."
Sfintirea este o lucrare la care Dumnezeu isi are partea Lui, iar omul pe a lui. Dumnezeu, prin Duhul Sfant influenteaza vointa noastra si ne da puterea, iar omul accepta pentru sine, in totul, voia si puterea lui Dumnezeu.
Filip.2:13 "Caci Dumnezeu…va da, dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea." Evr.13:20,21 "Dumnezeul pacii…sa va faca desavarsiti in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui Col. 4:12"…pentru ca desavarsiti…sa staruiti in voia lui Dumnezeu." Col.1:22,23, 2 Tes.1:11, etc.

XIV. Despre casatorie
Noi credem si marturisim ca, in conformitate cu Sfintele Scripturi, casatoria este oranduita de Dumnezeu.
Gen.1:27,28 "Dumnezeu a facut pe om…parte barbateasca si parte femeiasca. Dumnezeu I-a binecuvantat si le-a zis:,,cresteti si inmultiti-va, umpleti pamantul si stapaniti-l."
Casatoria este actul de buna voie prin care un barbat si o femeie consimt sa traiasca impreuna toata viata. Barbatului ii este ingaduit sa aiba o singura femeie, ca sotie; la fel si femeii ii este ingaduit sa aiba un singur barbat, ca sot. Dupa moartea unuia din soti, cel ramas se poate casatori.
1 Cor.7:39, Rom.7:2 "O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar daca-I moarebarbatul, este sloboda sa se marite…"
Intrucat si casatoria este o oranduiala cetateneasca, ea trebuie intai incheiata cu acte dupa legile statului, apoi urmeaza binecuvantarea Bisericii. Noi tinem ca cei ce sunt crestini sa incheie o casatorie numai in Domnul, adica numai cu credinciosi.
2 Cor.6:14 "Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi." 1 Cor.7:39 "…este sloboda sa se marite cu cine vrea, numai in Domnul."
Casatoria nu trebuie desfacuta prin divort. Divortul este un lucru oprit pentru cei credinciosi.
Mal.2:16 "Caci Eu urasc despartirea in casatorie." Mat.19:6 "Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta."
In cazul de adulter dovedit sau a unei parasiri rautacioase a caminului, credem ca Sfanta Scriptura admite divortul.
Mat.19:9 "Isus le-a raspuns:,,…oricine is lasa nevasta, afara din pricina de curvie, si ia pe alta, preacurveste." 1 Cor.7:15 "Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati."

XV. Darnicia crestina
Noi credem si marturisim ca, potrivit cu invatatura Sfintei Scripturi si practica primilor crestini, membrii Bisericii sunt datori, in chip moral, sa contribuie din bunurile lor pamantesti de buna voie si dupa putinta la sustinerea cauzei Evangheliei.
2 Cor.9:6,7 "Sa stiti: cine seamana putin, putin va secera; iar cine seamana mult, mult va secera. Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui, nu cu parere de rau sau de sila, caci pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu." Exod 25:2"…sa-Mi aduca dar; sa-l primiti pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inima." 35:5"…fiecare sa aduca prinos Domnului ce-l lasa inima." 1 Cron.29:5 "cine vrea, sa-si aduca de buna voie darurile inaintea Domnului."Rom. 12:8 "cine da sa dea cu inima larga."
1. Sustinerea persoanelor ce se afla in slujba Evangheliei pentru a nu duce lipsa.
Filipeni 4:16,18 "Caci mi-ati trimis in Tesalonic…pentru nevoile mele. Am de toate si sunt in belsug…" Tit 3:13 "Ai grija de legiuitorul Zena si Apolo sa nu duca lipsa de nimic din ce le trebuie pentru calatoria lor." 3 Ioan 6 "vei face bine sa ingrijesti de calatoria lor intr-un chip vrednic de Dumnezeu." 1 Cor.9:14 "Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie." Mat.10:10"…vrednic este lucratorul de hrana lui." 1 Tim.5:18 "Caci Scriptura zice: sa nu legi gura boului cand treiera bucate, si vrednic este lucratorul de plata lui."
2. Ajutorarea saracilor, orfanilor si vaduvelor.
Fapte 11:29 "Ucenicii au hotarat sa trimita fiecare dupa puterea lui un ajutor fratilor care locuiau in Iudeea." Rom.15:26 "caci cei din Macedonia si Ahaia au avut bunatatea sa faca o starngere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii care sunt in Ierusalim." 1 Cor.16:1 "cat priveste strangerea de ajutoare pentru sfinti…" Ioan 12:7,8 "Isus a zis: …pe saraci ii aveti totdeauna cu voi…" Mat.25:40 "Adevarat va spun ca oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut." Deut.14:29 "…orfanul si vaduva…sa manance si sa se sature pentru ca Domnul Dumnezeul Tau sa te binecuvinteze…" Iacov 1:27 "Religiunea curata…este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor…"
3. Construirea de locasuri de inchinaciune.
Exod 35:21 "Toti cei cu tragere de inima si bunavointa au venit si au adus prinos Domnului pentru lucrarea cortului…" 1 Cron.29:1,9 "…lucrarea este insemnata, caci casa aceasta nu este pentru om, ci pentru Dumnezeu. Poporul s-a bucurat de darurile de buna voie, caci le dadeau cu draga inima Domnului…" Ezra 2:68,69"…au adus daruri de buna voie pentru Casa lui Dumnezeu…au dat la visteria lucrarii, dupa mijloacele lor…"

XVI. Mijlocitorul nostru in fata lui Dumnezeu
Noi credem si marturisim ca Isus Hristos este mijlocitorul nostru randuit in mod divin intre Dumnezeu si om. Luand asupra Sa natura omeneasca, totusi fara pacat, El a suferit si a murit pe cruce pentru mantuirea pacatosilor. El a fost ingropat, a inviat a treia zi si s-a inaltat la Tatal, la dreapta Caruia traieste pururea ca sa mijloceasca pentru poporul Sau. El este singurul mijlocitor, Profet, Preot si Imparat al Bisericii Sale.
1 Tim.2:5"…este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Omul Isus Hristos." Evrei 8:6 "…Hristos a capatat o slujba atat de inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El e mai bun." 9:15 "…El este Mijlocitorul pentru ca prin moartea Lui sa capete vesnicia…" 9:24 "Hristos…a intrat chiar in cer, ca sa se infatiseze acum pentru noi, inaintea lui Dumnezeu." 12:24 "…de Isus, Mijlocitorul…" 7:25 "…traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei…" Fapte 7:56"…vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu." Ps. 110:1 "Domnul a zis Domnului meu ,,sezi la dreapta Mea…" 1 Pet.3:22"…Isus Hristos, care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce s-a inaltat la cer…" Rom.8:34 "Hristos…sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi." 1 Ioan 2:1 "Dar daca cineva a pacatuit avem la Tatal un mijlocitor, pe Isus Hristos…"

XVII. Pastrarea sfintilor in har
Noi credem si marturisim ca un credincios mantuit prin jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos in urma pocaintei persoanle si a credintei, este pastrat in aceasta stare de har prin puterea lui Dumnezeu pana in clipa de necredinciosie [cand de buna voie paraseste aceasta pastrare]. In acest scop a daruit credinciosilor Duhul Sfant sa-I mangaie, lumineze, calauzeasca si sa-I desavarseasca. Aceasta conlucrare intre Duhul Sfant si om se vede in toate laturile vietii. In ramanerea in har, se implineste vointa omului cu vointa divina, lupta lui, care e sprijinita de puterea lui Dumnezeu, pentru a birui ispitele si incercarile pacatului.
Isaia 41: 10-13 “…Eu sunt cu tine…eu iti vin in ajutor.” Iuda 24 “Iar a Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere…” 1 Pet.1:5 “Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuire…” 2 Pet.2:9″…Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici.” 1 Cor.10:13 “Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre…” Filipeni 1:6″…Acela care a inceput in voi aceasta lucrare, o vaispravi pana in ziua lui Isus Hristos.” Ioan 10:28 “Eu le voi da viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.” Rom. 8:26 “Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra.”

XIX. Biserica si statul
Noi credem si marturisim ca autoritatea statului este de la Dumnezeu, fiind imbracata cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinii si pedepsirea raufacatorilor, potrivit cu invatatura Cuvantului lui Dumnezeu suntem datori de a ne supune legilor, a ne indeplini indatoririle cetatenesti si a ne ruga pentru toate autoritatile statului.
Tit 3:1 “Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor…” Rom. 13:1-7 ” Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care au fost randuite de Dumnezeu…” 1 Pet.2:13,14 “Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti si dregatorilor…” 1 Tim.2:1-3 “…rugaciuni…pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii.”

XX. Lucrarile vietii de apoi
1. Starea intermediara
[starea sufletului intre viata si moarte]
Noi credem si marturisim ca la moarte fizica trupul, care e din tarana este coborat in mormant, iar sufletul care este de la Dumnezeu se duce la cer. In acea lume sunt doua stari diferite si complet despartite: una de fericire, odihna si desfatare, numita rai, sanul lui Avraam, casa din cer, etc. si alta de pedeapsa, de chin si suferinta, numita iad, loc de chin, intunericul de afara, adancul, etc.
Dupa moarte sufletele celor mantuiti si impacati cu Dumnezeu se duc in rai, iar ale celor nemantuiti se duc in iad. In ambele din aceste stari sufletesti sunt pe deplin constiente si in asteptarea judecatii. Ele sunt fara trupuri.
A) starea celor mantuiti
Luca 16:22 “Cu vremea, saracul a murit si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam.” 23:43 “adevarat iti spun ca azi vei fi cu mine in rai.” 2 Cor.5:1,7,8 “…ca sa fim acasa la Domnul…” Apoc.6:9,10 “…am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera jungheati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu…fiecaruia I s-a spus sa se mai odihneasca…” 7:9,14″…m-am uitat si era o mare gloata pe care nu putea s-o numere nimeni…si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului.”
B) starea celor namantuiti
Luca 16:23 “a murit si bogatul…era in locuinta mortilor, in chinuri…2 Pet.2:9 “…Dumnezeu stie…sa pastreze pe cei nelegiuiti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.” Mat.8:12 “iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.” 13:49,50 “…vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni si-I vor arunca in cuptorul aprins…” 2 Petru 2:17 “…lor le este pastrata negura intunericului.”
2. Venirea Domnului
Noi credem si marturisim ca, potrivit invataturii Noului Testament, Domnul nostru Isus Hristos care s-a inaltat la cer, va veni cu slava si stralucire pentru a face judecata celor vii si a celor morti. Venirea Sa va fi vazuta de totisi se va petrece in clipa pe care o stie numai Dumnezeu Tatal. La venirea Sa, mortii vor invia, iar cei credinciosi, care au ramas in viata, vor fi schimbati intr-o clipa si rapiti in intampinarea Mirelui.
Fapte 1:11 “Acest Isus, care s-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veniin acelasi fel cum l-ati vazut mergand la cer.” Mat.24:30, Mc.13:26, Lc.21:27″…vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” Ioan 14:3″…Ma voi intoarce si va voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi.”1 Tes.1:10 “…si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau…” 4:16 “Caci insusi Domnul…se va pogori din cer…sa intampinam pe Domnul in vazduh…” Apoc.1:7 “Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi il va vedea…” Mat.24:36 “Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.”
3. Invierea mortilor
Noi credem si marturisim ca la venirea Domnului mortii vor invia pentru a se infatisa inaintea scaunului de judecata; trupurile inviate vor fi schimbate in nemurire, vor fi asemenea trupului inviat al Mantuitorului. Cu acest trup se va mosteni viata de veci, cei mantuiti in fericirea vesnica, iar cei nemantuiti in pedeapsa vesnica.
Ioan 5:28,29 “…cei ce au facut binele vor invia pentru viata, iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata.” Fapte 24:15″…va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti.” 1 Cor.15:42 “asa este si invierea mortilor…” 15:52,53″…la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii si noi toti vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.” Filip.3:21 “…El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale.” Apoc.20:13 “Marea va da inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele…”
4. Judecata de apoi
Noi credem si marturisim ca fiecare om va fi judecat in mod drept de Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, pentru a primi rasplata sau pedeapsa, dupa felul de vietuire in viata pamanteasca.
Fapte 17:30,31 “Dumnezeu…a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin omul pe care l-a randuit pentru aceasta, si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada de netagaduit prin faptul ca L-a inviat din morti.” Rom.2:16 “Si faptul acesta se va vedea cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. 2 Cor.5:10 “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Apoc.20:12″…si am vazut pe morti mari si mici stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” Fapte 24:25″…pe cand vorbea Pavel…despre judecata viitoare…”
5. Starea de dupa judecata
Noi credem si marturisim ca dupa judecata, potrivit Noului Testament, cei mantuiti vor mosteni viata de veci in fericirea cereasca, iar cei nemantuiti vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu in chinul vesnic spre pedeapsa vesnica. In aceste stari va fi fiinta intreaga, atat trupul inviat schimbat in nemurire, cat si sufletul.
A) starea celor mantuiti
Mat.25:46″…cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.” Apoc.21:3,4 “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va fi. Nu va fi nici o tanguire, nici tipat, nici durere pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Apoc.22:3-5 “Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui ii vor sluji. Ei vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va fi noapte, si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina, si vor imparati in vecii vecilor…” Mat.25:34 “Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.”
B) starea celor nemantuiti
Mat.25:46 “…acestia vor merge in pedeapsa vesnica.” 25:41 “Duceti-va de la Mine blestematilor in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui.” Apoc.14:10,11 “…va bea…din vinul maniei lui Dumnezeu…si va chinuit in foc si pucioasa…si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor.” 21:8 “Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor este iadul, care arde cu foc si pucioasa, adica moartea a doua. 20:15 “Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii a fost aruncat in iazul cu foc.”

LIDERUL CARE MERITĂ URMAT

LIDERUL CARE MERITĂ URMAT

de Rick Boxx

Ai lucrat vreodată pentru un lider pe care ai dorit din toată inima să-l urmezi? Îmi aduc aminte că am avut un şef care, datorită entuziasmului său molipsitor, respectului şi amabilităţii sale, m-a făcut să accept o sarcină de care-mi era groază. Se vorbeşte adesea despre lideri care au o asemenea putere de a-i inspira pe ceilalţi încât la nevoie, oamenii sunt gata să treacă ’’prin zid’’ pentru a-i urma. Şeful meu era un astfel de lider.
 
Din păcate, asemenea lideri sunt greu de găsit. Unii aşa-numiţi lideri au o atitudine de tipul ’’Ceilalţi trebuie să mă urmeze pentru că eu sunt şeful’’. Totuşi, prea mulţi dintre aceşti indivizi nu reuşesc să câştige încrederea oamenilor şi nu sunt capabili să conducă eficient. Ca urmare, se vor trezi că în toiul bătăliei ceilalţi îi părăsesc şi rămân singuri.

În contrast, liderii eficienţi ştiu că trebuie să încurajeze şi să dezvolte în angajaţi dorinţa de a-i urma. Cunosc un lider care a spus ’’Nu voi cere niciodată cuiva să facă un lucru pe care eu însumi nu aş dori să-l fac’’. Aceasta nu înseamnă că liderul trebuie să facă el singur totul pentru că prin definiţie, nu ar mai fi vorba de o poziţie de lider. Însă o modalitate prin care liderii îi pot motiva pe ceilalţi să-i urmeze, este să le comunice că nu există sarcini care nu se potrivesc unui lider sau l-ar înjosi în ochii oamenilor, cum ar fi spre exemplu spălatul duşumelei sau schimbarea unui bec.

Cineva a făcut urmatoarea afirmaţie:’’Dacă spui că îi conduci pe alţii, dar te întorci şi vezi că nu te urmează nimeni, înseamnă că faci doar o plimbare!’’. Ori, Proverbe 14:28 ne învaţă că “Slava împăratului stă în mulţimea poporului, dar lipsa poporului este pieirea domnitorului.” 

Poate că de aceea sunt atât de multe firme, organizaţii non-profit sau chiar echipe sportive, care au mari probleme din cauza conducerii. Ele nu au ales liderii pe care ceilalţi doresc să-i urmeze. După cum afirmă Biblia, “Când este revoltă în ţară, sunt mulţi conducători, dar domnia dăinuieşte cu un om priceput şi încercat” (Proverbe 28:2).
 
Dacă vrei ca angajaţii sau cei pe care îi conduci să te urmeze, chiar şi în circumstanţele cele mai dificile, străduieşte-te să fii un lider puternic – unul care îi motivează pe ceilalţi, ştie să negocieze, acţionează cu hotărâre, slujeşte intereselor grupului şi formează noi lideri.
 
De care dintre caracteristicile de mai sus trebuie să te ocupi în această săptămână?

Cel mai bun exemplu de lider pe care-l găsim în Biblie este Isus Cristos. În Marcu, 10:45, El a afirmat depre Sine următoarele: ’’Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!’’

Eşti tu un asemenea lider? Sau îţi poţi imagina că vei deveni un lider care doreşte mai mult să slujească decât să fie slujit şi este dispus să se sacrifice dacă este nevoie, pentru binele altora? Un astfel de lider merită urmat.

Întrebări pentru dezbatere/meditare

1. Care a fost cel mai bun lider pentru care ai lucrat vreodată? De ce a fost acest lider atât de eficient?

2. Acum descrie cel mai rău ’’şef’’ pe care l-ai avut vreodată. Ce puncte slabe avea acest individ? Ce calităţi de lider îi lipseau?

3. Cum te auto-evaluezi ca lider? Care consideri că sunt punctele tale forte – şi de ce abilităţi sau calităţi de lider crezi că mai ai nevoie?

4. Isus a spus despre Sine Însuşi că a venit să slujească, nu să fie slujit şi să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea multora. Crezi că este realist să ne aşteptăm ca şi liderii din zilele noastre să îşi asume un asemenea angajament? Explică răspunsul.

Dacă doreşti să citeşti şi alte pasaje din Biblie legate de acest subiect, caută la:
Iosua 1:1-9; Psalmi 23:1-6; Proverbe 27:23-27; Luca 6:37-40; Ioan 10:2-14

Copyright 2009, Integrity Resource Center, Inc. Adaptat cu permisiune după “Integrity Moments with Rick Boxx”.
MANA DE LUNI este tradusă în limba română cu acordul CBMC International şi se distribuie gratuit, la cerere, prin e-mail de asociaţia CBMC România. Tel/Fax 0257 259 248, E-mail: cbmc@rdslink.ro Traducere şi adaptare de Ionel Sinaci.

EBF Youth and Children’s Conference

EBF Youth and Children Workers Conference in Timisoara

The year is slipping away just like sand through the fingers. It has been almost a year since we all met in Vienna (see below) and it is time for our annual Youth and Children Workers’ Conference. The EBF Y&C Exec has been working hard along with the Romanian Baptist Youth Department to make this conference a reality.

The EBF Y&C committee received an invitation from the Romanian Youth Department to organise and hold the conference on Romanian soil. As a result the 2009 EBF Youth and Children Workers’ Conference will be held in Romania.

It is with great pleasure we as EBF Y&C Committe invite all youth and children workers within the EBF family to join us and celebrate along with other youth and children workers in Europe and Middle East what God is doing among today’s young genaration inside and outside our churches. We are delighted to announce that the conference will be held:

Where: Timisoara, Romania

When: 16-21 January 2009

Conference theme: Counter-cultural Christians in a Cunsumer Culture

Speaker: James Penner (National Youth Specialist and Consultant for IFES of Canada and Professor of Sociology University of Lethbridge)

We look forward to seeing you all there

EBF Y&C Exec

Download our EBF Youth and Children Conference Registration form
Download our EBF Youth and Children Conference Application form

sursa: http://www.ebfyc.org/index.php

DEZVOLTĂ-ŢI CREATIVITATEA

MANA DE LUNI 5 Ianuarie 2009
DEZVOLTĂ-ŢI CREATIVITATEA
de Rick Warren
Renumitul om de ştiinţă şi laureat al premiului Nobel, Albert Einstein, a spus odată: “Problemele mari cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate la acelaşi nivel de gândire la care ne aflam atunci când le-am creat. Trebuie să învăţăm să gândim într-un mod nou – avem nevoie de o schimbare de paradigmă”.

Liderii din fosta Uniune Sovietică şi-au dat seama de acest lucru când au descoperit că doar străduindu-se din răsputeri nu vor reuşi să facă vechiul sistem comunist să funcţioneze. Era nevoie de o paradigmă complet nouă, de un mod diferit de gândire şi abordare a problemelor.

La nivel personal, am observat că atunci când oamenii ajung la momente de impas în viaţă, acest lucru se datorează de obicei unui tip de gândire restrictiv. Ei încadrează şi abordează problemele care le au bazându-se pe presupuneri care nu se mai pot aplica sau sunt depăşite. Poate că folosesc tehnici de rezolvare a problemelor care au fost eficiente în trecut, însă nu îşi dau seama că din diverse motive, acele tehnici nu mai funcţionează.

În viaţă apar tot timpul probleme. Cheia rezolvării lor este creativitatea, care ne ajută să schiţăm modul în care putem ajunge din punctul A în punctul B. Creativitatea este acţiunea care generează idei noi. Fără ea, riscăm să ajungem demodaţi într-o economia de piaţă atât de schimbătoare şi imprevizibilă.

Contrar părerii multora, nu este nevoie de lucruri misterioase pentru a fi creativ. Nu există ’’reţete secrete’’. La baza creativităţii stă pur şi simplu combinarea a două sau mai multe idei cunoscute deja, pentru a crea o idee nouă, diferită. Acest lucru necesită cunoştinţe şi o anumită abilitate, dar ea se poate forma prin auto-instruire şi folosi oricând este nevoie. “Omul inteligent este întotdeauna deschis ideilor noi; de fapt, el le caută” (Proverbe 18:15, traducere din varianta în limba engleză).

CINCI PAŞI CARE TE POT AJUTA SĂ-ŢI DEZVOLŢI CREATIVITATEA:

DEFINEŞTE ÎN MOD CLAR PROBLEMA. Ce nu merge? Sau care este problema pe care încerci să o rezolvi? Fii cât se poate de precis. Problemele exprimate vag sunt mai greu de rezolvat pentru că este mai dificil de determinat în mod exact ce trebuie făcut. Este o problemă de fabricaţie…de vânzări…de marketing …sau de management?

FIXEAZĂ UN OBIECTIV SPECIFIC. Ce vrei să realizezi sau ce vrei să se întâmple?

GENEREAZĂ CÂT MAI MULTE IDEI. Cu cât îţi vin mai multe idei, cu atât mai bine. Fă efortul să găseşti cel puţin 10 opţiuni. Cere şi părerea altora (brainstorming). Amuză-te. Exagerează. Sfidează regulile. Depărtează-te de zid şi nu permite folosirea unor cuvinte ca: ’’Dar noi nu am mai făcut niciodată aşa“. Foloseşte-ţi intuiţia. Pune o mulţime de întrebări. Uită de ’’realitate’’ pentru moment. Ai putea încerca asocieri de cuvinte nebuneşti, pentru a stimula un mod de gândire diferit. Spre exemplu, ai putea întreba “Cum se aseamănă această problemă cu un elefant?”

RESTRÂNGE LISTA PÂNĂ LA IDEEA CE MAI BUNĂ. După ce ai explorat cât mai multe variante sau alternative posibile, ai de făcut munca cea mai grea – să elimini, una câte una, ideile care nu te ajută să-ţi atingi scopul şi să selectezi ideea care oferă cea mai mare probabilitate de reuşită.

ACŢIONEAZĂ! Fă-o acum! Mergi înainte! Mulţi dintre cei mai de succes oameni din lume au reuşit cu o singură idee remarcabilă.

Întrebări pentru dezbatere/meditare

1. Te consideri o persoană creativă? De ce da sau de ce nu?

2. Care este lucrul cel mai creativ pe care l-ai făcut vreodată, la locul de muncă sau în activităţile personale?

3. Dr. Warren sugerează că în procesul creaţiei ar trebui să-i implici şi pe alţii. De ce ar fi important acest lucru?

4. Din propria ta experienţă, care sunt câteva obstacole care împiedică dezvoltarea creativităţii şi abilitatea de a aborda problemele dintr-o direcţie total nouă sau diferită?

Dacă doreşti să citeşti şi alte pasaje din Biblie legate de acest subiect, caută la: Genesa 1:1; Proverbe 27:17; Ecclesiast 4:9-12; Isaia 43:18-19; Filipeni 3:13-14

Adaptat după un articol scris de Dr. Rick Warren, autor al mai multor cărţi printre care ’’O Viaţa condusă de scopuri’’ tradusă în mai multe limbi.

MANA DE LUNI este tradusă în limba română cu acordul CBMC International şi se distribuie gratuit, la cerere, prin e-mail de asociaţia CBMC România. Tel/Fax 0257 259 248, E-mail: cbmc@rdslink.ro Traducere şi adaptare de Ionel Sinaci.