you're reading...
articole

Orientări Anabaptiste ale Fratelui Iosif Țon / Domnul Isus – Învăţătorul (Partea IV)

Caius ben ObeadaCaius ben Obeadapreluat din http://midrash.voxvocis.us/?p=76

Am ajuns la citirea și studiul lucrării # 11, în care Domnul Isus este prezentat ca Învățător. Preparator pentru această prezentare am fost introduși la atributul lui Dumnezeu de bunătate, fratele Țon susținând că tema centrală a Genezei este bunătatea lui Dumnezeu, o sugestie pe care mulți nu o susțin. Continuarea cu atenţie în citire ne va ajuta să observăm câteva interpretări personale pe care fratele Țon le face pe tema acestui subiect. În această lectură, din nou, observăm orientarea fratelui, punând accent deosebit pe teme caracteristice anabaptiste. Accentuând scopului venirii lui Cristos ca bun Învățător, care să învețe calea Împărăției lui Dumnezeu, anabaptiști au ajuns să pună în obscuritate Cristosul, fiul lui Dumnezeu și mesajul Crucii. Isus nu este prezentat în mod escatologic ca Mesia / Cristos şi ca bun Învățător, care a venit să ne învețe cum să trăim, ca să putem câștiga favoare în fața Domnului, și un loc în Împărăția lui Dumnezeu.

Teologii anabaptiști ne-au atras atenția din totdeauna asupra centralității învățături lui Cristos, a Împărăției lui Dumnezeu și a necesității de înțelegere a Scripturii numai prin Isus. Don Murphy pe site-ul Vocea Anabaptistă face următoarea remarcă:

„Anabaptiști vedeau pe Isus nu numai ca Mântuitor dar și ca Învățător, cel care îi învăța cum să trăiască viaţa pe acest pământ. Ei credeau că ascultarea poruncilor este esențială; prin urmare, ei încercau să trăiască după cum au învăţat. Astfel, s-au separat de lume, urmând calea cea strâmtă spre Împărăţia lui Dumnezeu, așa cum Isus i-a învățat să trăiască.” (Murphy, 2007)

Cu ușurință se poate observa centralitatea caracteristicii lui Isus ca Învățător, pe care anabaptiștii au susținut-o, astfel că teologia și doctrina lor rămâne centralizată și explicată cu prevalență în cuvintele lui Isus, şi nu a lui Pavel. Stuart Murray în cartea The Naked Anabaptist – The Bare Essentials of a Radical Faith (Adevăratul Anabaptist – Esențialele unei Credințe Radicale) redă 7 convingeri esențiale anabaptiste, prin care convingerea numărul unu este:

„Isus este exemplul nostru, Învățător, prieten, Răscumpărător, și Domn. El este sursa de viaţă, punctul central de referinţă al credinței şi al stilului de viaţă, pentru înţelegerea noastră a bisericii și a rolului nostru în societate.” (Murray)

Murray ne scoate în evidență centralitatea și importanța lui Isus ca Învățător. Isus nu ne este prezentat mai întâi ca Mântuitor, ci ca învățător, în doctrina anabaptistă. Putem spune, cu certitudine, că venirea lui Cristos a fost marcată cu predominanță în titlul câștigat de Rabuni, așa cum vrea să ni-l prezinte fratele Țon?

Mergând mai departe în înțelegerile teologice anabaptiste, ajungem la citirea unei declarații anabaptiste care ne explică faptul că interpretarea Scripturilor este făcută numai prin Cristos, în spiritul lui Cristos.

„De la începuturile anabaptiste noi am învățat că Scripturile trebuiesc interpretate din punct de vedere centro-Cristic. Toate Scripturile trebuiesc citite și interpretate în spiritul lui Isus. Aceasta înseamnă că unele învățături ale lui Isus înlocuiesc învățăturile anterioare.” (Becker)

Pavel este pus deoparte, Scripturile fiind interpretate numai în spiritul lui Isus. O serie de întrebări necesită un răspuns în urma acestei convingerii de interpretare exegetică a Scripturilor. De exemplu, care este rolul epistolelor și învățăturilor apostolului Pavel pentru Biserică? Care sunt învățăturile practice ale Bisericii dacă am elimina toate epistolele? Unde este lucrarea Duhului Sfânt în înțelegerea Scripturilor? Cristos Însuși asigură pe ucenici de venirea Mângâietorului, care va învăța toate lucrurile.

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26)

Se pare că anabaptiști au ajuns să omită lucrarea specifică a Duhului Sfânt folosind un limbaj care să-L facă pe Isus punctul central din învățăturile lor. Aici nu este vorba de punerea deoparte a lui Isus, ci de balanța Dumnezeirii, în rolul pe care Trinitatea îl joacă în omenire.

Prin ce se diferă Baptiștii?

În primul rând, punctul de plecare esențial baptiștilor este recunoașterea lui Isus drept Cristos (Mesia) Mijlocitor. Mărturisirea de Credință de la Londra din 1689, după ce tratează Legământul lui Dumnezeu în capitolul 7, la capitolul 8 tratează persoana lui Isus:

”CAPITOLUL 8 – DESPRE CRISTOS MIJLOCITORUL

I s-a părut potrivit lui Dumnezeu, în scopul Lui etern, sa Îl aleagă pe Domnul Isus Cristos, singurul Lui Fiu, conform unui legământ făcut între Ei doi, sa fie mijlocitorul dintre Dumnezeu şi om, Profetul, Preotul, Regele, capul şi Mântuitorul bisericii Sale, moştenitorul tuturor lucrurilor, şi judecătorul lumii; Lui I-a dat din veşnicie un popor care să fie sămânţa Lui şi de El mântuit, chemat, justificat, sfinţit, si glorificat, la vremea cuvenita.” (Dei)

Baptiștii, fără nici o retragere, introduc pe Isus ca Cristos / Mesia, Mântuitorul bisericii Sale. Baptiștii au scos în evidență textele Biblice care ne atrag atenția la titlurile Cristosului ca Profet, Preot și Rege, o caracteristică esențială care l-a calificat pe Isus din Nazaret drept Mesia, Cristosul bisericii Sale. Diferența teologică dintre anabaptiști și baptiști este în prioritatea doctrinară pe care baptiștii o recunosc în lucrarea lui Isus ca Mesia, şi nu cu exclusivitate ca Învățător.

Învățăturile lui Isus au venit în urma revelației pe care Mesia o aduce omenirii, făcându-se cunoscut poporului evreu ca Acel care trebuia să vină, care a fost promis și era așteptat în timpurile lui Isus. Titlul de Rabin, Isus l-a câștigat nu datorită exclusivității mesajului, ci datorită faptului că El învăța poporul calea Mântuirii, autoritatea mesajului a câștigat inimile poporului. Isus nu a avut nevoie de o școală rabinică pentru purtarea mesajului lui Dumnezeu. Exclusivitatea și puterea mesajului erau în însăși persoana lui Cristos, mesajul Dumnezeirii prin Isus din Nazaret. Astfel că Scripturile introduc pe Cristos / Mesia începând cu prima carte, Geneza. Unii teologi cu ușurință ar sugera că tema principală a Genezei este introducerea Dumnezeirii Creatore și Mântuitoare către creația Sa.

Trebuie să avem mare atenție la limbajul și termenii folosiți în explicarea rolului lui Cristos, a Duhului Sfânt și a Tatălui în Creație. Iubirea față de Domnul nostru nu ar trebui să ne orbească prin asumpția că Scripturile sunt interpretate prin spiritul lui Isus. Totalitatea Scripturilor sunt lucrarea Duhului Sfânt, care ne introduce lucrarea Dumnezeirii în Creație, în persoana lui Mesia.

Școala Rabinică

Fratele Țon, în explicarea lucrări Rabinice a lui Isus face următoarea precizare:

„Domnul Isus Și-a luat ucenici, așa cum făceau rabinii din vremea aceea. Cu alte cuvinte, Domnul Isus a început o școală rabinică.” (Ţon, 2011)

Isus Cristos a fost identificat ca Rabin, adică Învățător, în traducerea românească. O serie de texte identifică pe Isus ca Învățător, ca dovadă a activității misionare pe care o făcea, purtând mesajul pocăinței, a nașterii din nou, drept condiție a intrării în Împărăția lui Dumnezeu. O serie de texte biblice atestă această lucrare Mesianică.

A început Isus o școală rabinică?

Conform culturi ebraice istoria ne revelează prezența la o serie de rabini care, pe parcurs, și-au făcut școli rabinice. Printre marii rabini din secolul unu, înainte de Cristos, se pot enumera: Hillel, Shammai, Gamaliel, Akiva, Av Beit Din, Nasi, Avtalyon. Două școli rabinice, care au intrat în istoria evreilor pentru diferențele interpretărilor și a rivalității scolastice, au fost școlile lui Hilel și a lui Shammai. (Wikipedia) Nu există nici o evidență istorică în existența școli rabinice a lui Isus. De fapt, nu toți rabinii aveau școli, cu toate că toți rabinii erau învățători.

În interpretarea Scripturilor trebuie să fi foarte atent la folosirea termenilor și a unor analogii, care ajung să ducă în eroare frățietatea. Isus Cristos a fost și este un Învățător, evidența Scripturilor ne dă această indicație. Noi nu putem face analogia că Isus ar fi avut o școală rabinică datorită titlului de Rabuni și a prezenței ucenicilor. Fratele Țon continuă să facă o descriere eronată în ce privește alegerea celor 12 ucenici când scrie:

„Avea cel puțin șaptezeci de ucenici pe care, la un moment dat, după ce și-au însușit bine învățătura Lui, i-a trimis doi câte doi ca să dea ei învățătura pe care le-a dat-o El. Dintre acești ucenici, El Și-a ales doisprezece pe care i-a luat să fie cu El oriunde va merge, ca să-L vadă în acțiune și ca să audă de nenumărate ori cum dădea El învățătură.”

Scripturile ne prezintă alegerea celor 12 ucenici, ca mai târziu să vedem trimiterea celor 70 de ucenici. Dacă Isus ar fi avut cu adevărat o școală rabinică, Scripturile ar fi folosit termeni clari în explicarea acestei școli. O evidență incontestabilă în ce privește inexistența școlii rabinice este textul din Matei 23:

„8. Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.

9. Şi “Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.

10. Să nu vă numiţi “Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.”

Isus le spune clar ucenicilor să nu se numească rabini / învățători. Este diferență între titlul de rabin / învățător, pe care Cristos la avut, și activitatea de învățare, care ne-a fost dată ca poruncă în Matei 28:20,

„Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Isus nu a avut o școală rabinică, a învățat pe ucenici și popor calea cea strâmtă, fără necesitatea de organizare scolastică. Cristos a chemat pe ucenici la El și ei l-au urmat.

De ce a venit Cristos?

Dacă am citi numai lectura fratelui Țon am crede că Bunătatea lui Dumnezeu este tema centrală a Scripturii, iar Isus a venit ca bun Învățător. Când Isus explică de ce s-a pogorât din ceruri, face următoarea afirmație:

„38. căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

39. Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi.

40. Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:38-40)

Isus s-a pogorât să facă voia Tatălui, să facă cunoscut oferta mântuirii, a vieții veșnice. În drumul spre Emaus Isus face cunoscut planul veșniciei în venirea Mesiei, Isus folosindu-se de Scripturi în explicația exegetică a Cristosului. Nu le aduce aminte de școala rabinică, nu le aduce aminte de Învățătorul cel Bun, ci de rolul și scopul venirii Mesiei, în persoana lui Isus. Trebuie avută mare atenție în purtarea mesajului pe care Cristos îl dă prin Evanghelii, ferindu-ne de a da interpretări care ar facilita acceptarea opiniilor personale la care am ajunge.

Cum aflăm voia lui Dumnezeu?

Fratele Țon face următoarea sugestie:

„Dacă cineva întreabă: ”De unde să știu care este voia lui Dumnezeu pentru mine?” poți să-i răspunzi cu toată certitudinea: Citește cu atenție și memorizează învățătura Domnului Isus și fii absolut sigur că ea este voia lui Dumnezeu pentru tine!”

Doar atât? Asta înseamnă că oricine citește cu atenție și memorizează învățătura Domnului Isus ajunge să știe care este voia Sa pentru el? Nu trebuie o naștere din nou, nu prezența și călăuzirea Duhului Sfânt, numai o memorizare? Se pare că fratele sugerează o autosugestie de urmare voluntară a lui Cristos, o idee anabaptistă în care este eliminată intervenția Duhului Sfânt. Pavel explică faptul că și actele de bunătatea pe care am dori să le face sunt pregătite mai dinainte:

Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, nici actele de benevolență, pe care unii cred că le-ar putea face la inițiativa inimilor lor. Planul Dumnezeirii este mult mai elaborat, și nimic nu este lăsat la voia întâmplării.

Ca un ultim gând, aș pune întrebarea, oare Maleahi a fost ultimul profet al Israelului? Ioan Botezătorul unde este pus în istoria poporului lui Dumnezeu? Nu cumva Ioan Botezătorul este ultimul profet al Israelului, înainte de venirea Mesiei? Fratele Țon sugerează că Maleahi este ultimul profet, totuși Scripturile ne introduc pe Ioan Botezătorul ca ultimul profet premergător Mesiei, cel care a botezat pe Isus din Nazaret.

Studiați Scripturile și nu vă încredeți în abilitățile teologice pe care unii dintre noi ar da dovadă. Lăsa-ți Duhul Sfânt să vă reînnoiască inimile, să vă umple și să puteți cântării cuvintele pe care le citiți ca venind din partea Domnului.

Coram Deo! Shalom!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Lucrări citate

Becker, P. (fără an). What is an Anabaptist Christian? Preluat pe January 27, 2011, de pe Mennonite Mission Network: http://franklin.mennonite.net/:/MissioDei18.E.pdf

Dei, B. V. (fără an). Marturisirea Baptista de la Londra din 1689. Preluat pe January 28, 2011, de pe Biblioteca Vox Dei: http://www.voxdeibaptist.org/1689_londra.htm

Murphy, D. (2007, June 12). Anabaptists Today. Preluat pe January 27, 2011, de pe The Anabaptist Voice: http://www.anabaptistchurch.org/anabaptists_today.htm

Murray, S. (fără an). The Naked Anabaptist. Preluat pe January 27, 2011, de pe Mennonite Publishing Network: http://www.heraldpress.com/Studygds/nakedanabaptist/

Ţon, I. (2011). 11. Domnul Isus – Invatatorul . Preluat pe January 27, 2011, de pe Mesaje si Predici: http://iosif-ton-mesaje.eu/start/index.php?option=com_content&task=view&id=75&Itemid=36

Wikipedia. (fără an). List of rabbis. Preluat pe January 28, 2011, de pe http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_rabbis

Anunțuri

Despre echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile nu sunt permise.

calendar

August 2011
L M M M V S D
« Iul   Sep »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
%d blogeri au apreciat asta: