you're reading...
articole

Orientări Anabaptiste ale Fratelui Iosif Țon / Reflecții Apologetice Baptiste (Partea II)

Caius ben ObeadaCaius ben Obeadahttp://midrash.voxvocis.us/?p=62&cpage=1#comment-29

Continuând lectura postărilor fratelui Țon, am ajuns la lecția a 5-a intitulată ”Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Însuși”. Mă folosesc de această prezentare să scot în evidență pericolul de interpretare în susținerea unui punct de vedere teologic. În această lecție fratele face referire la căderea în păcat a poporului Israel, la actul de idolatrie în care poporul cade. Textul din Exodul 32 ne prezintă facerea vițelului de aur, reacția poporului și a lui Dumnezeu. Mă simt obligat să fac o intervenție exegetică la acest text, luând în considerare faptul că din copilărie am fost învățați că vițelul de aur a fost un act de idolatrie, în care poporul înlocuiește pe Dumnezeu cu un idol. Am fost învățați că în lipsa lui Moise, poporul trece la idolatrie, închinându-se și aducând jertfe vițelului.

Pentru înțelegerea acestui text va trebui să mergem înapoi la textul din Exodul 20, unde Dumnezeu rostește cele 10 porunci poporului. În capitolul 19, Moise ne explică că după 3 luni de la ieșirea din Egipt, poporul ajunge la muntele Sinai. Aici Dumnezeu cere o pregătire spirituală și trupească a poporului spunându-i lui Moise:

10. “Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele.

11. Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.” (Exodul 19:10-11)

După cele trei zile, Moise strânge poporul la poalele muntelui şi se fac martori la o experiență a prezenței lui Dumnezeu zguduitoare. Iată ce scrie Moise despre întâlnirea poporului cu Dumnezeu la poalele muntelui Sinai:

16. „A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.

17. Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui.

18. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

19. Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.” (Exodul 19:16-19)

De la mic la mare, poporul evreu se face martor prezenței și vocii lui Dumnezeu în recitarea poruncilor. Această manifestare divină devine un fenomen excepțional, o experiență care îi face pe mulți din popor să vină la Moise cu o cerință și rugăminte deosebită. În versetele 18-19 din Exodul 20, Moise ne face cunoscut reacția și rugămintea poporului:

18. „Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare.

19. Ei au zis lui Moise: “Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”

Poporul cutremurat și înspăimântat de vocea lui Dumnezeu, cere lui Moise să devină un interlocutor între popor și Dumnezeu, folosind, ca o scuză reală, pericolul de moarte. Săracii evrei, le era frică să nu moară de atac de inimă la tunetele și trâmbițele lui Dumnezeu. În recitarea Legii, prima lecție și poruncă pe care Dumnezeu o dă poporului este cu referire la idolatrie. Iată primele cuvinte pe care poporul le aude din partea Domnului:

2. “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.

5. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,

6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” (Exodul 20:2-6)

Pericolul idolatriei este prima lecție dată verbal de Dumnezeu poporului. Nu printr-un interlocutor, un mesager, sau un medium, ci direct din glasul Dumnezeului Atotputernic, Dumnezeul Israelului. Trebuie să ne aducem aminte că, de la plecare din Egipt, prezența permanentă a lui Dumnezeu era văzută și observată continuu – 24 de ore pe zi, de la cel mai mic la cel mai mare din tabăra poporului Israel – astfel că conceptul idolatriei din partea poporului devine un concept greu de perceput. Cum a putut cădea poporul în idolatrie în fața prezenței permanente a lui Dumnezeu? La cerința poporului, înfricoșați de prezența lui Dumnezeu, Moise devine vorbitorul oficial între popor și Dumnezeu. După continuarea educării poporului în lucrurile de practică morală și socială pe care le citim în capitolele 20-23 din Exodul, Dumnezeu cheamă pe Moise pe munte (Exodul 24:12). Moise primește o serie de instrucțiuni, timp în care poporul este lăsat să observe prezența lui Dumnezeu din depărtare. Dumnezeu dă următoarea instrucțiune lui Moise:

1. “Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrâni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa la pământ.

2. Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.” (Exodul 24:1-2)

Toți cei chemați ajung să vadă prezența lui Dumnezeu, Moise fiind singurul care ajunge să se apropie de Domnul. Moise este chemat pe munte și, împreună cu Iosua, lasă pe restul liderilor poporului Israel ca să meargă să aibe o părtășie personală cu Dumnezeu. Tânărul Iosua ni se spune că rămâne la poalele muntelui, în așteptarea lui Moise. Moise primește o serie de instrucțiuni împreună cu tablele Legii, ajungând cu citirea la capitolul 32 din Exodul, unde Moise ne spune reacția poporului evreu la întârzierea întoarceri lui de pe munte:

”Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: “Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”

O citire atentă a textului ne revelează scopul facerii unui dumnezeu, unui elohim (în ebraică), sau a unui înger/mesager (cum mai este tradus din ebraică), care să meargă înaintea lui Dumnezeu. Poporul nu a căutat să facă o reprezentație a Dumnezeului de care le era o frică de moarte, ci a mesagerului, a lui Moise. Moise plecase pentru 40 de zile pe munte, lăsând pe Aaron si Hur să aibe grijă de neînțelegerile poporului (Exodul 24:12-18). Exegeții rabinici explică faptul că poporul calculase greșit întoarcerea lui Moise de pe munte, crezând că Moise se va întoarce in dimineața zilei 40. Mesajul lui Moise către popor a fost că va fi pe munte 40 de zile și 40 de nopți, evreii făcând o greșeala de interpretare și de calcul.

Poporul, martor al prezenței lui Dumnezeu pe munte, ajunge să facă greșeala de interpretare nu numai a timpului când Moise trebuia să se întoarcă, dar și a faptului că Moise ar fi putut să reziste cu viață în fața prezenței lui Dumnezeu – interpretări exegetice greșite. Poporul ajunge la concluzia eronată că Moise a murit, speriați de posibilitatea de a reauzi vocea Dumnezeului care i-a scos din Egipt. Confruntați cu această dilemă, poporul cere lui Aaron fabricarea unui intermediar, a unei modalități de comunicare cu Dumnezeu care să nu-i implice fizic. Aaron, și el înspăimântat de ideea că el ar fi fost următorul să reprezinte poporul în fața Domnului, preferă facerea unui mesager, unui elohim, prin care să se comunice direct cu Dumnezeul lui Israel. Împrumutând concepțiile idolatre acumulate din Egipt, Aron acceptă fabricarea unui mesager înlocuitor pentru Moise, acceptarea unei metode de comunicare cu Dumnezeu care să nu-l implice direct.

Trebuie bine înțeles motivul acestui vițel de aur, pentru că devine inexplicabil felul cum poporul evreu ar ajunge să facă un idol în prezența vie a Dumnezeului Atotputernic, de care le era frică de moarte. Tot poporul auzise cu urechile lor Legea, astfel că devine aproape o imposibilitate să credem că, cu bună voie, poporul ajunge să înlocuiască pe Yehova. Comentatorii rabinici explică acest pasaj spunând că Aaron încercă să câștige timp, cerând poporului să dea aur pentru fabricarea vițelului, convins că poporul va refuza această cerință, conștient că poporul era greșit în asumpția că Moise ar fi murit. Scriptura ne spune că Aaron și Hur au fost lăsați să aibă grijă de problemele poporului. În comentariile rabinice (Rashi to v. 6), se susține că Hur s-ar fi opus poporului, o opoziție care i-a costat viața, poporul omorându-l. Planul de câștigare de timp din partea lui Aaron eșuează, ajungând să fie forțat să facă vițelul de aur, la insistența disperată a poporului.

Actul lui Aaron nu a fost niciodată socotit ca idolatrie, având în vedere că, în mod practic, el a agreat cu poporul să-l înlocuiască pe Moise, şi nu pe Dumnezeu. Aaron nu este judecat de Dumnezeu pentru idolatrie, și ajunge să slujească lui Dumnezeu ca Marele Preot. Astfel că supărarea Domnului nu este datorită unei idolatri, în sensul de înlocuire a lui Yehova cu un vițel, ci de refuzul poporului lui Dumnezeu de a sta în fața Domnului fără intermediari. Intenția inițială a poporului prin vițelul de aur este scris clar de Moise, totuși, ca produs final, o parte din evrei ajung să cadă în păcatului de idolatrie, astfel că copiii lui Levi ajung să omoare 3000 de oameni care, după unele calcule ebraice, au fost jumate de punct a unui procent din numărul total a poporului evreu din această perioadă.

Pentru ce această clarificare?

Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns să fie o sursă de interpretare ”generoasă” pentru mulți care au avut scopuri de evidențiere a unei învățături aparte. Precum interpretările poporului evreu în privința calcului revenirii lui Moise de pe munte, în acelaşi fel alții ajung să facă interpretări greșite ale Cuvântului lui Dumnezeu. Păstorul baptist Michael Gowens scoate în evidență câteva puncte importante în interpretarea Biblică care ar trebui să ne dea de gândit:

  • Interpretează organic. Vezi versetul, pasajul, sau conceptul în termenii întregului. Aceasta este cea mai fundamentală regulă a interpretării.
  • Interpretează literar – Caută înţelesul scriitorului uman interpretând potrivit celui mai evident înţeles.
  • Interpretează practic – Caută o cale concretă pentru a aplica înţelesul la viaţă.
  • Interpretează în comunitate – Stai pe umerii altora prin consultarea lor în privinţa viziunii lor şi pentru a învăţa din experienţele lor.
  • Interpretează rugându-te – Saturează munca grea a exegezei cu o dependenţă umilă faţă de Dumnezeu. (http://www.voxdeibaptist.org/Cum_sa_interpretam_Biblia.htm)

Revelațiile personale, sau învățăturile la care unii ajung, au o nuanță de caracter individualist care, într-un mod divin, au ajuns să fie singuri părtași a unei revelații speciale, folosind Scriptura într-un mod generos de interpretare, în accentuarea punctului pe care doresc să-l facă. În ce privește metodologia interpretării fratelui Țon, am ajuns să observ niște nuanțe alegorice de interpretare, un sistem folosit de părinții bisericii primare precum Augustin și Origen, teologi care s-au folosit mult de interpretări alegorice ale Scripturilor.

Obligația noastră, în principiul Berean, este să analizăm și să cercetăm Scripturile, să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne scoată în evidență aberaţiile sau interpretările greșite pe care fratele Țon ar încerca să le aducă frățietății baptiste. Sunt cam greu la scriere, și mai avem mult material de citit și studiat în verificarea învățăturilor pe care fratele Țon le propune frățietății. Domnul să ne dea răbdarea și lumina Sa în cercetarea Scripturilor, în verificarea interpretărilor Scripturale propuse de fratele Țon.

Coram Deo! Shalom!

Anunțuri

Despre echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile nu sunt permise.

calendar

August 2011
L M M M V S D
« Iul   Sep »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
%d blogeri au apreciat asta: