you're reading...
POLITICA SI DEMOCRATIE

Proiectul Uniunea Crestin Democrata din Romania

APEL CATRE CRESTINI

Acest apel este adresat, în principal crestinilor practicanti, de către un grup de iniţiativă format din credincioşi aparţinând bisericilor evanghelice.

Scopul acestui apel este acela de a-i convinge pe creştinii evanghelici să se implice mai activ în viaţa publică, la toate nivelele la care acest lucru este posibil.

În principal, ne propunem să răspundem la două întrebări:

1) Dacă şi de ce ar trebui să se implice creştinii evanghelici în viaţa publică?

2) În ce fel, în ce forme ar trebui ei să facă acest lucru, fără a trăda spiritul Scripturii?

Pentru implicarea creştinilor în viaţa publică pledează trei tipuri de argumente: biblice, teologice şi pragmatice.

A. Argumente biblice

În Epistola către romani, capitolul 13, apostolul Pavel pune cinci probleme cu trimitere directă, explicită la politică.

Prima priveşte supunerea faţă de autoritatea publică. „Oricine să fie supus autorităţilor celor mai înalte…”

A doua  se referă la originea puterii, a autorităţii politice. Orice putere, orice autoritate îşi are originea în Dumnezeu şi există prin voia Lui: „Căci nu este autoritate care să nu vină de la Dumnezeu. Şi autorităţile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu”.

A treia problemă vizează sarcinile autorităţii politice şi ale omului politic. Sunt două sarcinici explicit prezentate în Scripturi şi despre care Biblia ne spune că au fost stabilite de Dumnezeu însuşi. Cea dintâi e să facă binele supuşilor, al cetăţenilor oneşti. Dregătorul, omul politic (omul însărcinat cu afacerile publice) este „slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău”. Cea de-a doua sarcină pe care Dumnezeu a aşezat-o înaintea autorităţii publice şi a omului politic este să pedepsească pe cei care fac răul, pe cei care sfidează regulile bunei convieţuiri (politica fiind, cum spune Platon, „ştiinţa vieţuirii în comun a oamenilor”). Îndeplinirea acestei sarcini este, ca şi cea dintâi, poruncită de Dumnezeu şi, în ultimă analiză, ea este tot spre binele cetăţenilor oneşti care, în felul acesta, sunt apăraţi, protejaţi de răufăcători, de trişori.

A patra problemă la care apostolul Pavel face referire vizează mijloacele prin care autoritatea publică şi omul politic pot acţiona pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite de Dumnezeu. Ele sunt, în esenţă, două:recompensa (morală, etc.) pentru cei care fac binele şi pedeapsa, constrângerea, pentru cei care fac răul. Desigur, omul însărcinat cu administrarea treburilor publice este, înainte de orice, „slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu ca să-L răzbune şi să pedepseacă pe cel ce face rău”.

A cincea problemă ridicată aici de apostolul Pavel vizează legitimarea (justificarea) supunerii fata de autorităţile politice. De ce trebuie să ne supunem autorităţilor publice instituite? Din două considerente principale: mai întâi, deoarece orice autoritate vine de la Dumnezeu şi apoi, pentru că scopul principal şi sarcina capitală a acesteia este să acţioneze pentru binele nostru, al cetăţenilor.

Dacă privim cu atenţie la ceea ce se-ntâmplă astăzi în viaţa publică din România, vom putea uşor observa că autorităţile publice şi oamenii politici nu doar că nu-şi onorează sarcinile pe care – potrivit Bibliei – Dumnezeu le-a pus înaintea conducătorilor, dar procedează exact pe dos. Binele public este sacrificat, de fiecare dată, în favoarea interesului de partid, a interesului egoist de putere sau chiar al unor interese înguste, de grup, iar cei care fac răul nu numai că nu sunt pedepsiţi, dar, dimpotrivă, sunt protejaţi, iar uneori chiar recompensaţi, avansaţi, etc.

Vedem foarte clar, cei care am fost învăţaţi să distingem binele de rău, cum voia lui Dumnezeu este ignorată, sfidată, pervertită. Politica practicată astăzi în România e mai curând o politică machiavelică, în sensul cel mai rău al termenului, dacă nu cumva chiar antipolitică. Este o politică dominată, de la un capăt la altul, de corupţie, minciună, imoralitate, etc.

Oamenii politici, cei însărcinaţi de Dumnezeu cu administrarea treburilor publice, nu-şi mai îndeplinesc de mult slujba în care Dumnezeu i-a aşezat şi sarcinile pe care Dumnezeu le-a pus în faţa lor.

Vedem cum teama de Dumnezeu a dispărut cu desăvârşire din viaţa publică românească. Singurul lucru de care politicienii par să se mai teamă astăzi este mass media, teama de a nu fi deconspiraţi şi de a-şi pierde astfel credibilitatea şi voturile cetăţenilor.

Noţiunea de bine public ca şi cea de pedepsire a celor care fac răul şi-au pierdut demult orice consistenţă în politica românească. Interesul de partid, binele personal sunt „valorile” care prevalează astăzi în politica românească, o politică bazată pe minciună, nedreptate, lipsa ruşinii, o politică a depravării şi corupţiei generalizate.

Cei mai mulţi dintre oamenii politici români nu numai că nu condamnă păcate grave, cum sunt avortul, prostituţia, căsătoriile între persoane de acelaşi sex, etc., dar sunt gata să voteze legalizarea lor, dacă acest lucru li se cere de către partid sau de către instituţiile europene. Intrarea României în Uniunea Europeană nu doar că nu a schimbat situaţia, dar, dimpotrivă, a agravat-o. Am preluat de la europeni, în mod necritic, tot răul şi toate păcatele grave şi mai puţin lucrurile cu adevărat bune. Ne declarăm creştini, dar, în practică, facem tot ce se poate pentru a contrazice calitatea de creştini, de copii ai lui Dumnezeu. E de-ajuns să urmărim posturile de radio şi televiziune pentru a ne da seama cât de departe suntem de Dumnezeu şi de împlinirea poruncilor Lui. Cele zece porunci sunt încălcate zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă.

Se pune o întrebare capitală: Cine ar putea să împlinească mai bine voia lui Dumnezeu în viaţa publică, sarcinile puse de Dumnezeu în faţa autorităţii publice şi a celor care administrează treburile publice? Cine ar putea să traducă cel mai bine voia lui Dumnezeu în politică? Răspunsul este simplu: cei ce cred în Dumnezeu, cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, cei ce se tem de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cei ce se consideră a fi „copii ai lui Dumnezeu”.

Acest fapt ce ţine de o logică elementară ne aduce înainte un prim set de argumente în favoarea implicării creştinilor evanghelici în politică.

B. Argumente teologico-politice

Al doilea set de argumente în sprijinul implicării creştinilor evanghelici în viaţa publică sunt cele de natură teologică sau teologico-filosofică. Ele sunt numeroase. Ne marginim să aducem în discuţie argumentele unui cunoscut teolog evanghelic: Carl F. Henri. În cartea Dumnezeu, revelaţie şi autoritate, Henri aduce în discuţie un argument important ce nu poate fi trecut sub tăcere: originea divină a legii şi a justiţiei. Justiţia işi are, potrivit lui Henri, originea în Dreptatea lui Dumnezeu. Dar cine, dacă nu cei ce cred în Dumnezeu, vor face ca Dreptatea lui Dumnezeu să se reflecte în legile care guvernează cetatea terestră?

C. Argumente de ordin pragmatic

Experienţa ne arată că implicare efectivă a creştinilor adevăraţi în politică a fost de bun augur şi a schimbat de multe ori lucrurile în bine. Prezenţa unor creştini în Parlamentul României a prevenit adoptarea unor decizii proaste şi a sensibilizat deputaţii şi senatorii în adopatarea unor decizii bune, atâtea câte au fost. Există, în România, aproape un milion de creştini evanghelici a căror voce nu se face auzită în nici un fel în viaţa publică. Parlamentul este principala instituţie a democraţiei moderne reprezentative în care ar trebui să fie reprezentate toate grupurile importante care compun societatea românească, inclusiv creştinii evanghelici. Drepturile acestora pot fi cel mai bine apărate de cei din interior, care cunosc adevăratele probleme cu care aceştia se confruntă şi care sunt hotărâţi să împlinească voia lui Dumnezeu inclusiv în viaţa politică.

Ce ar putea să facă efectiv creştinii evanghelici în viaţa politică?

Întâi de toate, ei ar putea să ducă mesajul evanghelic, „Vestea cea Bună” într-un domeniu al vieţii care are atâta nevoie de credinţă, moralitate, etc. şi în care răul şi păcatul par să fie la ele acasă.

Politica este un mediu care favorizează păcatul, corupţia, minciuna. Prin prezenţa lor activă în viaţa publică, creştinii ar putea să reacţioneze mult mai eficient împotriva unor păcate grave, pe care Biblia le condamnă necondiţionat.

Oamenii politici au nevoie să fie sensibilizaţi, atenţionaţi, preveniţi impotriva păcatului şi a răului, dar, mai presus de orice ei au nevoie să fie mântuiţi. Politica poate face mai mult rău decât toate celelelate activităţi la un loc. În politică se iau marile decizii care privesc viaţa a miliarde de oameni, practic viaţa tuturor aici pe pământ. De aceea, în politică, mai mult decât în orice altă sferă, e nevoie de credinţă, de valori creştine, de moralitate.

Isus Cristos nu şi-a îndemnat ucenicii să se izoleze. Dimpotrivă i-a trimis ca pe nişte miei în mijlocul lupilor spunându-le să fie înşelepţi precum şerpii şi fără vilcenie precum porumbeii. Creştinii adevăraţi trebuie să fie faruri călăuzitoare în această lume marcată de rău şi de păcat. Ei ar putea să-i sensibilizeze pe politicieni, să-i responsabilizeze, să-i prevină asupra consecinţelor luării unor decizii nedrepte. Ei ar putea să demonstreze că în politică poate fi aplicată regula de aur din Predica de pe Munte: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel”.

Cum se pot implica creştinii evanghelici în politică?

Cunoscutul gânditor german Max Weber, autorul lucrării Etica protestantă şi spiritul capitalismului, a identificat două tipuri de politicieni: politicieni de ocazie şi politicieni de profesie. Politicieni de ocazie suntem cu toţii atunci când mergem la vot, bunăoară.

Votul liber şi universal este un instrument important la îndemâna cetăţeanului onest prin care acesta îşi poate manifesta calitatea de „politician de ocazie” într-o democraţie. De aceea, este capital ce anume facem cu votul nostru. Folosit gresit el se poate întoarce nu doar împotriva noastră, ci şi împotriva semenilor noştri care compun o minoritate mai mult sau mai puţin semnificativă.

Unii creştini, dezamăgiţi de prestaţia politicienilor, refuză să meargă la vot, considerând că, în acest fel, îi „pedepsesc” pe cei care le-au înşelat aşteptările. Aceasta nu este însă o soluţie nici pentru democraţie nici pentru atitudinea unui bun creştin. Dumnezeu ne cere să ne îndeplinim sarcinile care ne revin ca membri ai cetăţii terestre, iar cea mai elementară dintre aceste sarcini, într-o democraţie, este votul (participarea la vot). Votul este obligaţia cea mai elementară a bunului cetăţean.

Conştienţi de valoarea şi de puterea votului (într-o democraţie fiecare vot contează), îi îndemnăm pe toţi creştinii evanghelici să-şi onoreze, de fiecare dată, această obligaţie elementară.

Se pune însă aici o chestiune esenţială: cui acordăm votul nostru? Creştinii nu pot să voteze oricum. Ei trebuie să voteze cu aceia pe care îi consideră cei mai capabili să împlinească voia lui Dumnezeu, sarcinile pe care Dumnezeu le-a pus în faţa omului politic.

Dar, există şi alte modalităţi prin care creştinii evanghelici îşi pot onora statutul de „politicieni de ocazie”. Ei pot reacţiona împotriva răului prin toate mijloacele legale pe care un regim democratic le pune la îndemâna cetăţenilor săi: acţiuni de protest, demonstraţii paşnice, reacţii în mass media, etc. Creştinii sunt îndreptăţiţi să folosească toate mijloacele permise de lege pentru a atrage atenţia asupra păcatului, pentru a protesta împotriva răului: a minciunii, a corupţiei, a imoralităţii, etc.

Martin Luther, părintele protestantismului, în care îşi au originea şi bisericile neoprotestante, evanghelice, spunea că atât îi trebuie răului să se înmulţească, să prolifereze, ca oamenii buni să nu facă nimic. Viaţa a demonstrat, într-adevăr, că atunci când oamenii buni nu fac nimic, răul proliferează.

Cea de-a doua ipostază la care Max Weber face referinţă este cea a „politicienilor de profesie”. Politicieni de profesie sunt cei care-şi câştigă existenţa din politică, făcând efectiv politică. Această ipostază sau calitate de „politicieni de profesie” a fost privită întotdeauna cu suspiciune de lumea evanghelică. Politica este percepută ca o activitate coruptă, murdară, marcată de rău, iar cel care o practică nu are cum să nu se murdărească făcând politică. Este binecunoscută afirmaţia Lordului Acton, devenită maximă: „Puterea corupe, puterea absolută corupe în chip absolut”. Istoricul englez era convins că: „Nimic nu îndepărtează mai mult de morală decât puterea”.

Dar, oare cum poate fi insanatosita moral această sferă importantă a manifestării umane dacă oamenii corecţi stau deoparte. Nu devin ei înşişi, prin această atitudine, complici ai răului? Şi oare e corect, din punct de vedere creştin, să contemplăm răul, păcatul fără să facem nimic?

Prin acest Apel, dorim să vă chemăm pe toţi creştinii evanghelici, la o implicare activă, prin toate formele legale, în viaţa publică. Suntem convinşi că cei aproape un milion de creştini evanghelici por avea un cuvânt important de spus în viaţa politică românească. Statele Unite şi, mai nou, Coreea de Sud, oferă exemple încurajatoare de ceea ce înseamnă implicarea creştinilor evanghelici în viaţa politică.

Cum, în ce forme, se pot implica creştinii evanghelici în viaţa publică? Răspunsul general este: în toate formele permise de lege. Cu o singură condiţie: aceea de a-şi onora prin fiecare gest, prin fiecare decizie sau acţiune, statutul de „copiii ai lui Dumnezeu”, de exponenţi autorizaţi ai Împărăţiei lui Dumnezeu”.

Creştinii evanghelici trebuie să ducă în politică valorile creştine: adevărul, cinstea, dreptatea, dragostea faţă de semeni, etc. Creştinii evanghelici ar putea acţiona pentru ca îndemnul făcut de Isus în Predica de pe munte: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” – binecunoscuta „Regulă de aur” –  să se aplice şi în politică.

Vremurile tulburi pe care le trăim cu toţii, crizele din ce în ce mai numeroase şi mai profunde reclamă imperios o altfel de politică, o politică ghidată de principii şi valori adevărate, de standarde morale înalte.

Creştinii evanghelici pot contribui la schimbarea în bine a politicii actuale. Ei sunt chemaţi să acţioneze, de aceea, prin toate mijloacele legale pentru schimbarea lucrurilor în România.

Au trecut, iată, douăzeci de ani de la căderea regimului comunist-ateist şi lucrurile nu merg deloc bine. Românii trăiesc în sărăcie, în minciună şi corupţie generalizată. Minciuna, corupţia, imoralitatea, interesele de partid, au transformat politica românească în antipolitică. Ţara este mai tensionată ca niciodată. Mulţi cetăţeni români sunt de părere că ţara merge într-o direcţie greşită. Deriva, haosul, mizeria spirituală şi morală se văd cu ochiul liber.

În ciuda alternanţei la putere, toate regimurile de pân-acum s-au dovedit corupte, ineficiente, imorale.

A venit timpul ca, măcar în al douzecilea ceas, lucrurile să se schimbe. Suntem încredinţaţi, ca şi creştini, că doar Dumnezeu mai poate salva  România. Dar, pentru aceasta copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi facă datoria de cetăţeni.

Unul din marile paradoxuri ale lumii în care trăim este următorul: ţări foarte sărace din punctul de vedere al bogăţiilor naturale, precum Japonia sau Israelul, au devenit printre cele mai bogate ţări ale lumii şi aceasta graţie unor strategii politice inteligente. În revers, ţări binecuvântate de Dumnezeu cu bogăţii naturale o duc astăzi foarte prost. Din păcate, printre aceste ţări se numără şi România. Am fost şi încă suntem o ţară bogată, dar prost administrată. Am vândut cu nonşalanţă aproape tot ce se putea vinde în această ţară. Mulţi, prea mulţi oameni trăiesc în România, sub pragul sărăciei.

Ca şi copii ai lui Dumnezeu, ştiind să delimităm binele de rău, avem obligaţia spirituală şi morală să luptăm, prin toate mijloacele legale, împotriva răului, a păcatului, inclusiv împotriva răului politic.

O cale sigură de a schimba lucrurile în România şi în lume este rugăciunea. Despre puterea extraordinară a credinţei şi a rugăciunii Biblia ne vorbeşte explicit. Trebuie să ne rugăm, deci, pentru România. Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să scoată în faţă conducători pricepuţi şi oneşti, capabili să conducă România cu frică şi cutremur de Dumnezeu.

Suntem complici la răul pe care nu-l combatem, împotriva căruia nu facem nimic.

Suntem responsabili pentru conducătorii pe care i-am ales, pentru oamenii cărora le-am acordat votul nostru.

Suntem responsabili pentru destinul acestei ţări şi al oamenilor ei.

Ca şi creştini, trebuie să ne socotim împreună lucrători cu Dumnezeu la asanarea spirituală şi morală a societăţii româneşti.

Avem datoria să milităm pentru o politică a unităţii şi solidarităţii dintre oameni, împotriva dezbinării şi a haosului. În mod paradoxal, vedem cum România este astăzi mai dezbinată decât era în primii ani de după căderea regimului comunist, iar acest lucru se datorează, în mare măsură, politicii şi politicienilor pe care i-am ales.

Una din maximele după care se conduce politica machiavelică este: „Dezbină şi stăpâneşte!”. Ca şi copii ai lui Dumnezeu ştim că dezbinarea, ura, certurile de partide vin de la cel rău şi sunt păcate grave. Dumnezeu uneşte, diavolul dezbină.

Îi chemăm, de aceea, pe creştini la unitate sub semnul valorilor creştine, sub autoritatea lui Dumnezeu şi la solidaritate cu toţi cei care astăzi suferă din cauza unei politici mioape, machiavelice, incompetente şi imorale.

Considerăm că ceea ce lipseşte din politica românească este tocmai Dumnezeu. România nu va putea fi izbăvită fără Dumnezeu şi fără implicarea oamenilor care se tem şi ascultă de Dumnezeu atât în viaţa privată cât şi în cea publică.

Daca puterea şi autoritatea politică vin de la Dumnezeu atunci cu siguranţă cei mai îndreptăţiţi să exercite această putere sunt oamenii lui Dumnezeu.

Apelăm, de aceea, la toţi creştinii adevăraţi să se implice activ, în toate formele permise de lege, în viaţa publică şi să încerce, prin rugăciune şi acţiune inspirată de rugăciune, de principii şi valori creştine, să schimbe România.

Ceea ce se spune în Cronici, 7:14, este pe deplin valabil şi pentru România: „Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara”.

Proiectul concret cu care venim astăzi în fața dumneavoastră este acela al creării unei noi formațiuni politice, bazată pe principii, valori și standarde biblice care sa ofere cadrul in care Oameni ai lui Dumnezeu acționeze pentru implantarea acestor principii, valori și standarde în viața publică românească.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Anunțuri

Despre echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile nu sunt permise.

calendar

Septembrie 2011
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
%d blogeri au apreciat asta: