you're reading...
POLITICA SI DEMOCRATIE

Cultul personalitatii vs. Inchinarea adusa lui Dumnezeu (partea 1)

Citesc ca pe planeta Pamant a aparut de curand un mare geniu! Un geniu militar care la 16 ani isi scria prima carte de strategie militara, fara sa mai doarma, fara sa mai manance, doar pentru a-si vedea lucrarea sa aparuta cat mai curand, intru binele natiunii nord-coreene unde se nascuse.
Inca nu a fost folosita strategia sa in nici un razboi si sper sa nu o foloseasca, dar trebuie sa credem Televiziunea de stat din Republica Populara Democrata Coreeana cand ne spune ca e ceva de domeniul incredibilului. Autorul ei, tovarasul Kim Jong-Un este conducatorul suprem al Coreei de Nord. Iar de doua saptamani a devenit cea mai adulata persoana in viata de pe Terra.
Nu stiu daca comunismul a generat un cult al personalitatii atipic in Coreea de Nord. Presupun ca el se incadreaza in acelasi tipar al personajului mesianic, al omului providential. In Germania nazista, spuneam si cu alta ocazie, aparuse  o idee sfidatoare la adresa crestinismului, sau mai bine zis a lui Dumnezeu cand s-a nascut Treimea pe care nazismul isi baza existenta: Partidul era cel ce detinea un control absolut si decidea totul, Spiritul poporului care il inspira structuriile statului si care se dorea un soi de spirit divin si Führer-ul un soi de Trimis, Uns al Partidului care infaptuia deciziile nascute in popor si transmise Partidului care le pune prin Führer in aplicare.
A-l vedea pe Hitler singur vinovat de tot ce s-a intamplat pana in 1945 in Germania, inseamna sa negi evidenta: nasterea unei coalitii intre poporul german, un partid al urii  si creatorul lui care a dus la inlaturarea lui Dumnezeu, locul lui fiind luat de o treime demonica care a sedus mare parte din poporul german, pe fondul unei crize materiale, dar mai ales spirituale. Ura a fost ceea care l-a adus pe Hitler la putere si desigur tot ea l-a distrus! Dar nu atat ura lui impotriva evreilor sau a altor minoritati politice sau religioase, cat ura poporului german infrant in razboi, dar mai ales infrant spiritual, dornic sa aiba un lider care sa puna piciorul in prag si sa elimine tot ce li se parea ca nimiceste sansa Germaniei de redresare. Nu s-a gandit aproape nimeni ca redresarea adevarata incepe cu inima fiecarui om si nu cu redresarea economiei.
La fel cred ca se intampla si in tarile in care comunismul a penetrat societatea ani de zile. Ceausescu trebuia pomenit indiferent daca deschideai un ziar banal, daca deschideai manualul de muzica, de exemplu, sau cel de fizica, exista poza lui si un citat din vreo „memorabila” plenara, cuvantarea sau congres, in care „geniul” din Carpati ne sfatuia sa invatam, dar mai ales sa fim revolutionari ziua si noaptea, spre atingerea celor mai inalte culmi de civilizatie si progres ale patriei. Daca Hitler afirma ca isi extrage inspiratia din popor, Ceausescu era cu un pas inainte „inspirand” el poporul. Iar Partidul nu era cel ce decidea, nici macar de forma, ci Conducatorul iubit hotara pentru el.
Cultul personalitatii avea si are menirea crearii unui extaz pseudo-religios. Ordinea creata de masele de oamenii, manifestariile lor cat mai impecabile in organizare trebuia sa dea senzatia perfectiunii pe care vointa acestor dumnezei pamantesti trebuie sa o vada nascandu-se prin cuvantul si fapta lor aplicata poporului. Este perfectiune spiritual prin care conducatorul primeste o mica parte din ceea ce el deja a daruit poporului. Comunismul ne-a aratat ca individul nu conteaza, ci doar societatea socialista. Stadiul stalinist al comunismului insa a demonstrat ca doar conducatorul statului este important. Nici macar societatea nu are importanta. Mao Dze Dung a pornit o asa-zisa Revolutie Culturala in care bande de „revolutionari” au distrus economia Chinei si asa intr-o stare precara lasand in urma circa 70 de milioane de morti. Pol Pot, alt stalinist notoriu, care culmea studiase la Paris, a ucis doua milioane de oameni in Cambogia, adica o treime din toata populatia acelei tari. Stalin a ucis in anii ’30 prin infometare 6-7 milioane de ucrainieni. Unii zic ca mai putin, dar cifrele sunt cumplit de mari, oricum ar fi. La moartea sa au murit circa trei mii de sovietici. dupa unele surse occidentale, dornici sa isi ia adio de la stapanul lor, calcandu-se in picioare… Dar cel mai ciudat lucru a fost cu multi din sclavii din gulagurile sovietice care au plans la moartea sa. Nu reuseau sa inteleaga ca datorita lui si comunismului erau acolo!
Mi-am adus aminte cum intr-un documentar marca Discovery, o batrana ucraineanca povestea plangand despre copilaria ei cumplita din 1934 si cum un coleg de scoala nu a mai venit la ore intr-o zi, si mai tarziu a aflat ca acel coleg fusese fiert in oala si mancat de proprii sai parinti. Era o foame de neinchipuit generata de un monstru cu fata umana care isi condamnase o parte din propria populatie la moarte pentru „vina” de a fi culaci, adica fermieri bogati, un fel de chiaburi, luandu-le absolut toata hrana pe timpul iernii. Daca imi amintesc bine, militarii din NKVD care adunau pe cei morti primeau cate 200 de ruble pentru orice cadavru adus autoritatilor, asa ca se pornise o competitie pentru acestia, uneori cei slabiti, dar vii, fiind ucisi pentru recompansa
Te cuprind fiorii cand auzi si vezi asa ceva. Dar asta este raspunsul diavolului la oameni cand ii intorc spatele lui Dumnezeu si isi aleg propriu „imparat” rosu sau brun, conteaza destul de putin culoarea ideologiei sale. (1 Samuel 8: 5-18)
Insa nici democratia nu este un pas inainte, daca nu vom face acel pas impreuna cu Dumnezeu. Discutand cu cineva pe teme evolutiei societatii cu un domn cult si inteligent, imi spunea ca nu pot sa neg progresul ei. Sunt institutii care se ocupa sau incearca sa o faca pentru mentinerea sanatatii, asa cum sunt spitalelel si policlinicile. Corect! Sunt magazine care iti asigura posibilitatea de a avea cele necesare vietii. Desigur! Dar asta, i-am replicat eu, nu inseamna un progres interior. Omenirea nu a evoluat pentru ca are spitale sau magazine, scoli sau camine culturale. Educatia nu ne-a adus o revelatie cum ca trebuie sa fim milosi sau sa iubim aproapele ca pe noi insine. Si i-am povestit un caz aflat de la Radio Targu-Mures despre un soi de loterie demna de un film horror dar care era reala: la o televiziune olandeza s-au prezentat trei candidati pentru un transplant vital. Doar unul il putea primi, iar telespectatorii erau invitati sa voteze cui sa-i fie atribuit organul. Ceilalti care nu aveau sansa asta urmau sa moara! Vorbesc de Olanda, o tara care nu a trait atrocitatile comunismului, dar care nu isi mai aduce aminte de valoarea umana, dezvaluind dispretul fata de demnitatea omului. Tara lalelelor si a morilor de vant, dar si tara in care a trait Anne Frank, cea care la 14 ani ne-a invatat prin Jurnalul ei  ce este demnitatea umana. Cred ca i-ar fi rusine de ceea ce a devenit aceasta tara. Si nu numai acest stat, ci cam tot ce se numeste Occident! Draguta de ea spunea odata: În ciuda tuturor lucrurilor tot mai cred că oamenii sunt cu adevărat buni la suflet. Of Anna, cat de mult te-ai putut insela!

Exista o evolutie a societatii? Daca da, rog pe cineva milos sa imi spuna si mie care este aceea!
Crestinii in Coreea de Nord sunt cei mai prigoniti dintre toti care inca au o credinta religioasa! Si cred ca pe fruntea fiecarui crestin coreean ar putea sa straluceasca un nume de martir pentru Christos! Dar tot in Coreea, spre surprinderea mea am citit ca in numar limitat budistii sunt tolerati, ba chiar obtin o anumita finatare… De ce oare? Raspunsul il veti intelege mai incolo.
Cand am fost anchetat in 1988 despre faptul ca mergeam la biserica in timpul armatei, ceea ce era interzis in regimul comunist, locotenentul-major Ursu ma intreba ce practicam noi acolo, de parca nu erau destui platiti ca sa  infiltreze bisericile, chiar  si din randul pastorilor si care sa-i raporteze tot ce faceam acolo.”Ne rugam, cantam, ascultam predicii, nimic care sa lezeze statul!” i-am raspuns eu. Toavarasul locotenent nu era de acord cu mine, mai ales pentru ca eram sponsorizati de americani (sic!). Asa credea el. Nu stiu exact la ce s-a referit cand a afirmat prostia aia, dar m-am intrebat adesea de ce comunismul trebuia sa fie obligatoriu ateu? Nu zic sa fi fost crestin, dar de ce sa fie un dusman declarat al crestinismului si a tuturor religiilor? Erau crestini niste reactionari innascuti, gata oricand la cea mai mica afirmatie contra lor sa puna mana pe arme si dea jos un regim politic? Cred ca raspunsul e altul: INCHINAREA! E o teama a diavolului de inchinarea fata de Dumnezeu incat va face absolut orice ca sa o elimine…Ce forta este in inchinarea adusa Domnului nu stiu, dar cred ca este enorma, altfel nu s-ar duce o atat de mare lupta contra ei si a celor ce o practica!.
Intr-o seara de iarna, Lenin si doi tovarasi de-ai lui au iesit de la o sedinta din Kremlin pentru a merge acasa. Fiind o noapte de iarna stelele straluceau cu putere, aducand frumusetea lor pe Pamant, chiar si peste un om ca Lenin. Unul dintre cei doi tovarasi ai sai entuziasmat a exclamat: „Cat de frumos este cerul in seara asta!”. Replica unui Lenin plin de furie si ura nu s-a lasat asteptata: „Si ce? L-ai vazut acolo printre stele pe Dumnezeul tau mic si stramb?” Eu intreb doar atat: Poftim? „Marele” fauritor al comunismului practic si ateu avea o problema cu un Dumnezeu de care era convins ca nu exista, dar il deranja existenta Lui atunci cand cineva ii spunea de frumusetea stelelor? Da! Avea! Pentru ca orice contemplatie sincera a lucrurilor pe care Dumnezeu le-a faurit duce cu gandul la El. Nu poti admira un tablou de Rembrandt, fara sa te gandesti macar o clipa si la Rembrandt! Nu poti sa te gandesti la minunile lui Dumnezeu, fara sa fi patruns macar o clipa de un fior divin. Si numai o impietrire in ura si in minciuna poate bloca lumina Domnului sa patrunda. Este opusul inchinarii asa cum ne spune Mantuitorul ca este ea: in duh si in adevar! Inchinarea fata de El este spaima iadului.
Am vazut pe timpul comunismului tot felul de transformari de nume sau de sarbatori, care cumva sa nu ne duca cu gandul la Dumnezeu. Frica de adevarata inchinare a facut ca biserici sa fie inchise sau distruse, cu toate ca doar un crestinism foarte „subtire”, poate afirma ca biserica de lemn sau piatra de undeva este locul ales de Dumnezeu pentru inchinare fata de El. In fata lui Dumnezeu nu se mai are in vedere timpul sau locul. Rugaciunea trebuie facuta neincetat, iar locul este pretutindeni! ( 1Tesaloniceni 5:17, Psalmul 139: 5-12). Inchinarea nu are limite. Si nu tine de materie. Tine doar de inima noastra. De spirit, dar luminand lumea.

Publicat cu permisiune de  la Mihai Pop pe http://altarul.blogspot.com

Despre echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile nu sunt permise.

calendar

ianuarie 2012
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
%d blogeri au apreciat: