you're reading...
CULTE RELIGIOASE, POLITICA SI DEMOCRATIE

Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas…

19 aprilie 2012, 21:30 |  Autor: Cristian Delcea |

Acesta este reflexia lui Fănel Zainea într-o baltă din Piaţa Unirii, după o ploaie straşnică de primăvară

Foto: petrică tănase

Acesta este reflexia lui Fănel Zainea într-o baltă din Piaţa Unirii, după o ploaie straşnică de primăvară

Ce înseamnă religia într-un mare oraş? Un neoprotestant care predică în Piaţa Unirii la portavoce şi un frate de mănăstire căzut în păcat se chinuiesc să trăiască după voia Domnului. Le e atât de greu…

90% din populaţia României crede în Dumnezeu, 9% într-o forţă superioară care conduce lumea şi doar 1% din populaţie se declară atee sau fără religie. În Uniunea Europeană doar Malta întrece România la capitolul religiozitate. Biserica rămâne cea mai de încredere instituţie pentru români. Dar cât de adevărate sunt aceste statistici numai Dumnezeu ştie.

Religia e peste tot, te loveşti de ea când mergi pe stradă, când asculţi radioul în maşină şi, uneori, chiar când bei o bere într-un bar. Poţi fi sfânt trăind într-un oraş agitat care te duce în ispită cu fiecare pas? De câte ori iartă Dumnezeu şi se face că nu vede? Cele de mai jos sunt întâmplări adevărate despre oameni, religie şi Dumnezeu în vremuri de pace. Reportaje mici şi meschine, despre cum indivizii zilelor noastre îşi modelează dumnezei după nevoile şi fricile pe care le au zi de zi. Nevoia de a crede că există minuni. Frica de moarte.

Fănel

De aproape 20 de ani, un bărbat vesteşte Evanghelia seară de seară la portavoce, în Piaţa Unirii, din Bucureşti. Nu a pus niciodată vreo cutiuţă pentru bani în faţa lui, chestia asta nu i-a adus niciodată niciun leu. O face pentru Dumnezeu. Seară de seară e ca musulmanii la rugăciune. Are autorizaţie între 18.30 şi 20.00. Dar Fănel Zainea, căci aşa-l cheamă pe bărbat, e mai mult decât un fanatic religios. Am vrut povestea unui fanatic religios şi am găsit un om care cândva a condus un BMW seria 5, a încercat tot felul de afaceri şi care se miră sincer că un Red Bull a ajuns să coste patru euro în avion. Dar între el şi Dumnezeu e ceva. E ceva.

„Vă invit să vă apropiaţi de Dumnezeu căci este scris «Atât de mult a iubit El lumea încât a dat pe singurul Său fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică»”. Nu e bine, nu se aude bine. Portavocea e pe baterii, iar bateriile sunt consumate. Fănel dă fuga în magazinul Unirea, cumpără două baterii şi reîncepe „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât…”.

Piaţa Unirii este cel mai aglomerat spaţiu pietonal din Bucureşti. E nod de transport pentru oamenii care au treabă şi loc de întâlnire pentru liceeni şi pierde-vară. Fănel are 52 de ani şi predică aici, în acest amvon de beton, din 1993. Şi încă nu are puterea să se uite în ochii trecătorilor. Trecătorii îl privesc pe el, cu scârbă de cele mai multe ori. Portavocea lui deranjează, e un pocăit şi încă mai persistă ideea că pe pocăiţi îi bate Dumnezeu. Remember 1994: toţi microbiştii vorbeau că pe fotbalistul Ioan Ovidiu Sabău l-a bătut Dumnezeu pentru că s-a pocăit. I-ar fi dat Dumnezeu o accidentare care l-a făcut să rateze Mondialul din America.

„Mânca-te-ar cancerul!”, strigă un ins către Fănel. Dar el predică mai departe: ­„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, este mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri, desparte măduva de oase şi poate să ne despartă de toate păcatele noastre”.

Stăm în McDonald’s şi bem cafele. El povesteşte ce spaime a trăit de-a lungul anilor: „Mai demult a dat unul după mine cu o sticlă de Cola la sfert. Era cu Cola în ea. Era mai-mai să-mi găurească capul. Altă dată au venit doi inşi să mă bată, însă, până la urmă, m-au cruţat. Dar s-a întâmplat şi ca oamenii să înceapă să plângă, să îngenuncheze şi să-şi predea viaţa în mâna Domnului”.

Pocăinţa

Cum a ajuns Fănel aici? În anii ’80 era membru de partid şi muncitor la fabrica de lapte din cartierul Vitan. Se ocupa de cântare şi fura mult lapte. Înainte de asta mai fusese ghid la ONT şi făcuse orgii cu turistele, căci „ce puteam face?! Duceam grupurile la munte, acolo ne îmbătam cu toţii şi…”. Când se întorcea acasă îl apuca greaţa. Locuia singur în Bucureşti şi s-a gândit la un moment dat să se arunce de pe bloc: „Mi-era scârbă. Miroseam a ţigări”. În 1988 a intrat pentru prima dată într-o biserică neoprotestantă. Predica l-a răscolit. Parcă se golise toată sala, rămăseseră numai el şi Dumnezeu, care-i spunea: „Ai făcut, ai dres. Schimbă-te!”. S-a schimbat, a schimbat religia, a cunoscut o fată şi au început să facă copii. Unul după altul. Acum au 12.

„Căutaţi mai întâi împărăţia Domnului şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra.” Ăsta e textul lui preferat din Biblie. Şi toate celelalte, adică bani de chirie, de întreţinere, de mâncare, de baterii şi de cafea la McDonald’s, i se dau pe deasupra. Nu au serviciu, nici el, nici soţia. Dar cei 12 copii sunt frumoşi, blonzi şi plini de energie. Joacă în reclame şi în filme şi de şapte ani familia Zainea numai din asta trăieşte. Au mai câştigat 70 de milioane (de lei vechi) la emisiunea lui Dan Negru „Câştigi în 60 de secunde”. „Ne-au oprit impozit 10 milioane şi banii s-au dus pe fugă.” Tot la Dan Negru, soţia lui a câştigat mai demult 5.000 de euro. „Domnul lucrează. În fiecare zi mă rog pentru bani.”

14 oameni plus Dumnezeu locuiesc în trei camere

Cu câteva luni înainte de Revoluţie, Fănel Zainea a început să citească din Biblie în tramvaie, cu voce tare. Mima o stare de demenţă. „Ştiam că sunt văzut de securişti, dar luam Biblia şi urcam în tramvai. Începeam să citesc din Psalmii lui David. Mai tare, mai tare, din ce în ce mai tare. Lumea se uita la mine şi zicea că sunt nebun. Dar mesajul se făcea auzit.” Nu l-a interesat dacă l-a turnat cineva la Securitate. „Nu-mi trebuie mie să-mi iau dosarul de la CNSAS. O să văd în Cer cine, ce şi cum.”

Nu are nicio diplomă de predicator sau altceva care sa-l recomande. A făcut cursurile de pastoraţie la fără frecvenţă la un institut teologic, dar a fost dat afară fiindcă a spus în gura mare că nu e de acord cu zeciuiala pe care bisericile o iau de la credincioşi şi apoi o pun prin bănci şi nu mai ştie nimeni unde se duc banii ăia. A spus asta şi atunci l-au dat afară.

Când vorbeşte la portavoce, cuvintele îi vin unul după altul fără nicio dificultate. E un amalgam de texte biblice şi consideraţii despre deşertăciunea vieţii. Foarte important: Fănel nu face reclamă niciunei confesiuni religioase, chiar dacă el face parte dintr-o biserică neoprotestantă. Dar omul spune atât: citiţi Biblia şi apropiaţi-vă de Dumnezeu.

Ascult rezemat de un chioşc de ziare din Piaţa Unirii împreună cu doi dintre copii săi. Cei mai mari: Emanuel (21 de ani) şi Rebeca (20 de ani). Îi întreb dacă ar putea să facă ce face tatăl lor: să vorbească singuri pe stradă, să-şi audă vocea răsunând în toată piaţa. Izbucnesc în râs: „bineînţeles că nu!”.
Sunt tineri ca toţi tinerii, visează să-şi facă un nume în pictură sau să scrie scenarii de film.

Au crescut pe lângă tatăl lor care în toţi anii ăştia nu a făcut decât să predice pe stradă, iar acum sunt la vârsta la care lumea li se dezvăluie maiestuoasă şi înfricoşătoare. Nu o spun, dar e ceva în privirea lor care murmură că viaţa e mai mult decât un om care vorbeşte la portavoce. Trăiesc într-o lume bizară: în unele seri îşi asistă tatăl şi împart broşuri religioase trecătorilor, în altele fac figuraţie la studiourile de la Buftea în filme cu Nicolas Cage sau Van Damme. În unele seri participă la ore de rugăciune la o biserică pe Delea Veche, în altele sunt protagonişti la emisiuni de divertisment.

Şi la capătul fiecărei seri se întorc în apartamentul lor de trei camere. 14 oameni în trei camere. Paturi suprapuse, 14 voci odată şi niciun pic de intimitate. Tineri de 20-21 de ani la un loc cu ţânci de 7-8 ani. Fănel nu i-a bătut niciodată. Dacă ar fi să bată 12 copii, ar curge apele de pe el. Aşa că preferă să ţipe la ei. Ţipă şi ei la el.

 

Cei 12 copii ai familiei Zainea, în urmă cu câţiva ani, alături de mama lor

1.500 de lei plăteşte lunar familia Zainea numai pentru chirie şi întreţinere.

Misionar în Colentina
Fănel nu vrea să plece misionar în altă ţară. A fost mai demult prin Turcia, cu ceva treabă, dar dacă nu ştia limba… Nu ştie limbi străine şi pace. „Avem şi noi aici, în Colentina, atâţia chinezi care nu au auzit de Domnul. Ce-mi trebuie să mă duc prin alte părţi! Avem Colentina”.

Predicatorul, afacerile şi politica

După Revoluţie, oamenii erau mai sensibili la poveţele Bibliei. Fănel îşi aminteşte ce emoţie stârnea pe atunci cu portavocea lui. Pe măsură ce au trecut anii, s-a stins şi frica de Dumnezeu. Fănel şi-a împărţit şi el viaţa între predici pe stradă şi lumea haotică a afacerilor din tranziţie. A avut o mică firmă: vindea banane, portocale şi tot felul de citrice în Expo Market Doraly. N-a mers: „m-am dus pe faliment bine de tot”. Până la urmă a ajuns să vândă hotdog pe stradă, în Afumaţi, ca să scape de datorii. „M-am rugat: «Doamne, dacă mă ajuţi să scap de datorii, chiar mă las de afaceri». M-a ajutat şi m-am lăsat de afaceri.”

După afaceri a încercat să intre în politică. A vrut să candideze ca independent la o funcţie de deputat dar n-a reuşit să strângă suficiente semnături. „Mă interesa să vestesc Biblia la un nivel mare.” A rămas branşat la politică, ba e chiar un mic traseist politic. E membrul unui partid mare din România, şi-a înscris şi cei doi copii majori la tineretul partidului. Mai demult a fost membru în celălalt partid mare, dar iată că a făcut mutarea.

GPS. „Dumnezeu mi-a arătat drumul”

Gata, se apropie ora opt seara. Fănel îşi strânge portavocea şi mergem o vreme împreună spre casă. Am vorbit destul despre Iisus şi despre mântuire. Pe drum vorbim despre maşini. „Orice maşină care consumă mai mult de 10 litri la sută nu merită”, spune el şi pe undeva are dreptate. A avut un BMW seria 5, adus din Belgia, dar cam băga botul în rezervor şi l-a vândut mai departe. A mai avut un Ford Transit şi altele. Le aduce de prin Occident. Se duce cu avionul şi se întoarce cu maşina. Se miră sincer că în avion un Red Bull se vinde cu patru euro. Patru!

Odată a venit cu o maşină din Olanda: „Nu aveam GPS, eram total derutat. Numai Dumnezeu mi-a arătat pe ce autostrăzi să o iau, să nu ratez ieşirile. El m-a adus acasă, Domnul Iisus”. Ne despărţim la o răscruce de drumuri. El pleacă pe drumul lui, agale şi fără griji, şi-atunci rămâne mirarea sinceră a omului aflat la răscruce: „Cu asta te ocupi tu, Doamne? Milioane de oameni te strigă cu disperare şi tu faci pe GPS-ul pe autostrăzile din Olanda?”.


„Dumnezeu m-a vindecat de ulcer. Am simţit o căldură mare în stomac şi am fost vindecat.”
Fănel Zainea  predicatorul de la Piaţa Unirii

sursa : http://www.adevarul.ro/life/Vino-Doamne-sa_vezi_ce-a_mai_ramas_0_685131772.html#

Anunțuri

Despre echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile nu sunt permise.

calendar

Aprilie 2012
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  
%d blogeri au apreciat asta: