you're reading...
CULTE RELIGIOASE, doctrine, POLITICA SI DEMOCRATIE

Ne supunem TUTUROR hotărărilor Sinoadelor?

articol preluat  December 26, 2012 by

Mulțumesc interesului ridicat de postul meu despre autoritatea Scripturilor. Am primit un comentariu foarte pertinent și-l ridic aici pentru o vizibilitate mai mare:

Adorian says:

„Vedeți, cam asta cred eu că au făcut Sinoadele. Selecția lor nu A DAT autoritate scrierilor Noului Testament, ci doar A RECUNOSCUT autoritatea lor.”

Domnule Daniel, în afară de cărțile Canonice, Sinoadele au recunoscut și alte Adevăruri și Afirmații Teologice ca fiind autoritative. În bază la ce criteriu selectați dumneavoastră ceea ce are cu adevărat autoritate și ceea ce nu? Dacă Sinoadele au recunoscut și Adevăruri/Afirmații Teologice care nu au realmente autoritate atunci ce ne garantează că recunoașterea cărților Canonice ar fi sigură?

Răspuns:

Foarte bună observație și extrem de pertinentă întrebare! Ca să o amplific, după o anumită dată istorică, Sinoadele s-au chiar despărțit și au început să se certe între ele. Cât putem pune bază pe autoritatea hotărârilor lor?

În general, la aceste întrebări trebuie să răspundă cineva care a studiat bine această problemă. România nu a avut parte de o discuție teologică publică asemănătoare cu cea care s-a produs în occident din cauza Reformei (Hus, Luther, Calvin). Există Sinoade ecumenice care au publicat hotărări și crezuri cavsi-universal acceptate, și alte Sinoade care mai mult au divizat creștinătatea.

până ce va răspunde aici un teolog mai acătării, părerea mea modestă este că acesta este tocmai motivul pentru care trebuie să ne oprim la autoritatea Scripturii, nu a Sinoadelor.

Cam aceasta este și practica Bisericii în ceea ce privește atitudinea față de “lucrători“ sau “conducătorii“ din Adunările locale. Mulțimea RECUNOAȘTE darul și CHEMAREA câtorva care devin apoi diaconi, presbiteri, păstori. Imediat după aceea, mulțimea credincioșilor se supune autorității lor. Și pe ei însă, ca și pe Sinoade, mulțimea îi va verifica constant prin confruntarea cu adevărul revelat al Scripturilor. Așă făceau credincioșii din Berea și au fost lăudați pentru aceasta:

“Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa“ (Fapte 17:11).

Aceasta este și structura Noului Testament! Epistolele se împart în două categorii:

(1) Cele scrise bisericilor (direct, tuturor, de parcă n-ar fi avut păstori și presbiteri locali! (Care păstor/preot ar acepta azi ca cineva să scris o scrisoare membrilor adunării locale, fără șă-i fie adresată întâi lui?). Bisericile au trebuit să fie, peste capul conducătorilor locali, așezate direct sub autoritatea apostolică!

(2) Cele scrise direct lucrătorilor (Timotei, Filimon, Tit), de parcă ei ar fi fost buricul pământului și ar fi avut toată autoritatea asupra mulțimii din adunare.

Sunt convins că Dumnezeu a rânduit așa, ca să ne arate cum trebuie păstrat echilibrul spiritual care să ne țină pe toți lângă adevăr. Biserica este chemată șă își supravegheze lucrătorii veghând ca învățătura lor să fie în conformitate cu revelația Scripturii (“să vorbeasă doar doi sau trei și ceilalți să judece“ – 1 Cor. 14:29). Nici Sinoadele și nici lucrătorii de azi ai Bisericilor nu au voie să se depărteze de “învățătura apostolilor“, în care “stăruia“ Biserica primară (Fapte 2:42).

Din acest unghi de vedere, orice creștin poate cenzura, prin verificare, orice hotărâre a unui Sinod și orice predică sau proorocie a unui predicator sau păstor. N-avem voie să trecem “peste ce este scris“.

Nici Sinoadele și nici predicatorii/preoții nu au voie să susțină “alte Adevăruri/Afirmații Teologice, cum spuneți dumneavoastră, care să fie în conflict cu Canonul Scripturilor, despre care au recunoscut că au Autoritatea inspirației divine. Altfel, Sinoadele s-ar contrazice singure și și-ar pierde credibilitatea.

Știu că există azi Biserici teritoriale și Biserici locale, iar lanțul ierarhic de autoritate este diferit în fiecare organizație sau formă de organizare. Nu cred însă că avem voie (sau nevoie) să lăsăm Biserica să se transforme într-o organizație în care să primeze autoritatea oamenilor. Trebuie mai degrabă să împiedicăm așa ceva ca să ne păstrăm independența implicată în responsabilitatea personală individuală înaintea lui Dumnezeu. Nimeni nu va merge la Judecăta finală “în grup“, “cu Biserica“, ci ne vom duce fiecare în parte. Nimeni nu se va putea scuza dând vina pe Sinoade sau pe cei ce ne-au condus. Chiar și în fața unor Sinoade de preoți, un creștin are dreptul și obligația să iasă de sub autoritatea lor, dacă ceea ce-i spun sau ce-i cer ei intră în conflict cu ceea ce spuen sau cere Dumnezeu:

“A doua zi, mai marii norodului, bătrînii şi cărturarii s’au adunat împreună la Ierusalim, cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi. … Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: ,,Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;  căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.“ (Fapte 4:1-19).

pentru a vedea comentariile cautati aici

About echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile sunt închise.

calendar

Decembrie 2012
L M M M V S D
« Noi   Ian »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
%d blogeri au apreciat asta: