you're reading...
EDUCATIE CRESTINA, scoala duminicala

Pilda samariteanului milostiv- lecția biblică pentru 20 ianuarie 2013

Pilda samariteanului milostiv

pilda-samariteanului-milos-in-centrul-capitalei-lipseste-samariteanul-vezi-imagini-socante-137782

Luca 10: 25-37  (Mica 6:8)

Scopul lecţiei: Să ne spună că adevărata credinţă este practică şi se poate vedea în faptele oamenilor.

Versetul de aur: „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”  (Mica 6:8)

Un învăţător al Legii vine la Domnul Isus şi îi pune o întrebare, pe care ar trebui toţi să ne-o punem: „- Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”.

Întrebarea a fost foarte bună, dar motivul cu care învăţătorul legii a venit a fost rău. El căuta să găsească ceva rău la Domnul Isus pentru a-L discredita. Domnul Isus l-a trimis pe omul acesta la Lege, nu pentru că Legea ar putea mântui pe cineva, ci pentru că Legea ne arată foarte clar că avem nevoie de mântuire şi de un Mântuitor. (Galateni 2:16, 21; 3:21)

Legea are menirea să-i convingă pe oameni că sunt păcătoşi şi să-i determine să dorească mântuirea.

Învăţătorul Legii a ştiut foarte bine ce spune Legea şi dacă ar fi împlinit-o ar fi fost bine pentru el, dar el nu era interesat de împlinirea Legii, ci de comentariile care se puteau face pe seama Legii şi întreabă mai departe: „Şi cine este aproapele meu?” Credeţi că nu ştia?

Domnul Isus s-a folosit de această oportunitate ca să ne înveţe că nu putem despărţi relaţia noastră cu Dumnezeu de relaţia noastră cu oamenii. Când vom fi în ordine cu Dumnezeu, vom fi în ordine şi cu oamenii.

Domnul Isus nu spune că această întâmplare este o plidă dar noi o considerăm aşa. Se pare că Domnul relatează despre o întâmplare reală şi ascultătorii Lui nu erau străini de ea.

În această întâmplare este vorba despre violenţă, discriminare rasială, ură, nepăsare, tâlhărie şi de milă. Toate aceste lucruri există şi astăzi şi suntem sau vom fi confruntaţi cu ele, mai repede sau mai târziu.

Ce spune Domnul Isus este real, dar ce înseamnă aceste lucruri? Sunt oameni care au încercat să spiritualizeze fiecare amănunt şi au ajuns la concluzii năstruşnice.

Dacă vrem să lăsăm textul biblic să spună adevărul, atunci din această întâmplare se pot vedea patru categorii de oameni:

–        oameni răi – tâlharii;

–        oameni căzuţi;

–        oameni nepăsători;

–        oameni milostivi.

Aceste patru categorii de oameni au existat atunci, dar există şi astăzi şi se pot întâlni pretutindeni.

  1. OAMENI RĂI – TÂLHARII
  1. Nu sunt numiţi „oameni”, ci tâlhari

Cel căzut este numit „un om”, dar tâlharii nu mai sunt oameni. Ei seamănă mai mult cu fiarele sălbatice datorită caracterului lor. Pentru ei nu contează cine trece pe drum, pentru că ei în trecători nu văd oameni creaţi după chipul lui Dumnezeu, nici un semen de-al lor, ci un prilej de a jefui, de-a bate, de-a omorî.

Tâlharii au caracterul diavolului care caută să fure, să junghie şi să prăpădească. (Ioan 10:10)

2. Nu le pasă ce se întâmplă cu cel jefuit

„L-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn şi l-au lăsat aproape mort.” (v. 30) Poate chiar au crezut că a murit şi de aceea au plecat.

Pentru tâlhari nu existau oameni, ci persoane care puteau fi jefuite, erau bucuroşi că au putut prăda şi pentru o bună bucată de vreme vor avea cu ce trăi, până când o nouă victimă va cădea în mâinile lor.

3. Nu le pasă nici de ce se va întâmpla cu ei

Oare cât timp vor putea trăi aşa? Oare ce va fi la sfârşit? Oare se gândeau că va fi un sfârşit?

Tâlharii în general nu se gândesc la sfârşit, ei trăiesc numai pentru ziua de azi.

Atâta vreme cât diavolul va fi pe pământ, vor exista tâlhari şi îi vor jefui pe oameni de tot ce au ei mai bun şi mai frumos. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să veghem şi să ne rugăm să nu cădem în ispită şi să nu mergem niciodată singuri pe drumul vieţii noastre.

 

II. OAMENI CĂZUŢI

 

Omul care a căzut între tâlhari este o victimă pe care o putem privi în mai multe feluri. Are el vreo vină pentru că a fost jefuit şi bătut? Oare ar fi putut face el ceva să evite această nenorocire?

  1. El nu se aştepta să fie jefuit şi bătut

Omul căzut poate că a mers de multe ori de la Ierusalim la Ierihon şi nu i s-a întâmplat niciodată nimic şi nici n-a auzit că i s-a întâmplat cuiva ceva rău. Mulţi oameni au mers pe acelaşi drum şi nu au păţit nimic. Acest lucru l-a încurajat să meargă încrezător şi să creadă că toate vor fi bune.

Succesul din trecut nu este o garanţie că întotdeauna va fi aşa. Răul vine când nu te aştepţi şi poate veni de unde nici nu te gândeşti.

2. El avea nevoie de cineva să-l ajute

Dacă ar fi putut să se ajute singur, ar fi făcut-o, dar el nu mai avea putere nici să se ridice de jos şi poate nici n-a mai putut să strige după ajutor.

De unde îi va veni ajutorul? Ajutorul îi va veni de la Dumnezeu prin cineva care se va considera aproapele lui.

Dacă a putut deschide ochii şi l-a văzut pe preot venind de departe, s-a gândit că sigur acesta îl va ajuta, dar s-a înşelat. A văzut şi pe levit şi a nutrit aceeaşi speranţă, dar în zadar. Ei au văzut în el un om care trebuie evitat, nu un semen de-al lor care trebuie ajutat. Când l-a văzut însă pe samaritean, de la el nu se aştepta la nimic. Dacă „cei mai buni” dintre oameni nu l-au ajutat, cum are să-l ajute un samaritean? Dar n-a fost cum s-a gândit el, căci samariteanul l-a ajutat cum a putut el mai bine.

III. OAMENI NEPĂSĂTORI – PREOTUL ŞI LEVITUL

Preoţii şi leviţii călătoreau foarte mult de la Ierusalim la Ierihon pentru că Ierihonul era o cetate levitică şi era preferată în locul Ierusalimului datorită climei foarte plăcute şi a vegetaţiei care era din belşug.

Văzând un om rănit la margine de drum, ne putem aştepta ca ei să-i dea o mână de ajutor, cu bucurie şi în grabă, dar n-a fost aşa. Fiecare din ei a putut găsi nişte scuze rezonabile ca să nu facă nimic.

  1. Nepăsarea se poate găsi şi la „cei mai buni oameni”

Preoţii şi leviţii erau consideraţi în vremea aceea cei mai buni dintre oameni. Şi poate că erau aşa, în comparaţie cu alţi oameni. Ei erau religioşi, cunoşteau foarte bine Legea lui Dumnezeu, erau în slujba lui Dumnezeu şi trăiau din darurile aduse Domnului. Cu toate acestea, unii dintre ei au dat dovadă de superficialitate, nepăsare şi chiar de necredinţă. Oamenii nu sunt toţi la fel, chiar dacă lucrează în acelaşi loc şi au parte de aceleaşi privilegii.

Nu toţi preoţii şi leviţii au fost la fel ca cei doi menţionaţi de Domnul Isus, dar mulţi dintre ei erau chiar aşa.

2. Nepăsarea caută scuze pentru a nu face nimic

Nepăsarea este o „boală” foarte răspândită şi cuprinde pe oameni din toate domeniile, mai ales pe cei din domeniul religios, şi nu doare. Ca să faci ceva, pentru cineva, presupune o formă de sacrificiu, lucru care nu place firii pământeşti. Atunci ea caută scuze şi chiar le găseşte pentru a nu face nimic.

Biblia ne avertizează şi ne spune să nu stăm nepăsători faţă de mântuirea lui Dumnezeu. (Evrei 2:3; Isaia 32:10)

Să nu fim nepăsători faţă de darul pe care l-am primit ca să lucrăm ceva pentru Împărăţia lui Dumnezeu. (1Timotei 4:14)

3. Nepăsarea este periculoasă

Dacă în anumite domenii omul este nepăsător, paguba nu-i aşa de mare; în domeniul spiritual pierderea este enormă. Nimeni nu trebuie să-şi permită să stea nepăsător când este vorba de lucrarea lui Dumnezeu. Preotul şi levitul, în ziua când au trecut nepăsători pe lângă omul căzut, au pierdut o răsplată foarte mare. Omul căzut avea nevoie de ei, Dumnezeu avea nevoie de ei, şi ei au pierdut o oportunitate foarte mare.

Este uşor să-i acuzăm pe alţii, dar ar fi bine să ne întrebăm, cum am fi reacţionat noi, dacă treceam pe lângă el?

IV. OAMENI MILOSTIVI – SAMARITEANUL

Ultima persoană la care te puteai aştepta să ajute un evreu căzut, era samariteanul. Probabil că în momentul în care învăţătorii Legii au auzit de samaritean s-au încruntat.

Samaritenii erau greşiţi în închinarea lor, dar aveau în învăţătura lor un lucru bun. Când un om este în nevoie, nu trebuie ţinut cont nici de naţionalitatea lui şi nici de religia lui. El trebuie ajutat, indiferent cine şi cum este.

Care a fost deosebirea dintre samaritean şi preot şi levit

  1. Samariteanului i s-a făcut milă (v. 33)

Când l-a văzut pe cel căzut în ce stare se găsea, n-a stat să judece dacă omul merită şi trebuie ajutat sau nu. Lui i s-a făcut milă şi a făcut tot ce a putut. Mai mult nu a putut şi nici nu se aştepta să facă ceva mai mult.

2. Samariteanul s-a implicat în mod personal şi practic

Mila lui n-a fost numai teorie religioasă, a fost ceva practic. El n-a vrut să facă teorie despre cine este aproapele lui aşa cum a făcut învăţătorul Legii. El s-a implicat, a făcut tot ce a putut, şi n-a aşteptat nicio răsplată de la nimeni.

3. Samariteanul voia să se intereseze şi în viitor de cel căzut

„Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”. (v. 35)

Samariteanul nu s-a gândit să scape cât mai repede de acest caz neplăcut. El voia să ştie şi mai departe ce s-a întâmplat cu el. Cu adevărat îi păsa şi voia să plătească toate cheltuielile.

Concluzie:

Când Domnul Isus a întrebat: „Care din aceşti trei a dat dovadă că este aproapele celui căzut între tâlhari?”, învăţătorul Legii n-a pronunţat numele de „samariteanul”, ci a spus: „cel ce şi-a făcut milă de el”. (v. 37) Domnul Isus îl trimite să facă la fel.

Mult mai mult decât a făcut samariteanul acesta a făcut Domnul Isus pentru omenirea căzută. Pe El l-a costat viaţa. El însă ne cere nouă să îngrijim de cei căzuţi şi ne promite să ne răsplătească la întoarcerea Sa.

–          Dacă stăm să ne întrebăm despre meritul oamenilor căzuţi de-a fi ajutaţi, nu vom mai ajuta pe nimeni, pentru că vom ajunge la concluzia că nu merită.

–          Oare noi merităm să fim ajutaţi de Dumnezeu?

–          Ce scuze credeţi că au găsit preotul şi levitul?

–          Puteţi găsi vreo vină omului jefuit de tâlhari?

–          Care este reacţia voastră când vedeţi un om „căzut”?

–          Credeţi că biserica poate fi comparată cu un han unde sunt aduşi cei căzuţi de care trebuie să îngrijim până vine Domnul Isus?

–          Nu încercaţi să spiritualizaţi toate lucrurile din pildă, căci nu va ieşi bine.

sursa Manual de pregătire ptr școala duminiclă “Cu picioarele pe pământ”  2013  de pastor David Nicola 

About echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile sunt închise.

calendar

Ianuarie 2013
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
%d blogeri au apreciat asta: