you're reading...
scoala duminicala

Pilda vameşului şi a fariseului- lectia ptr scoala duminicala din 27 ian 2013

Pilda vameşului şi a fariseului

Luca 18: 7-15  (Luca 14:11)

Scopul lecţiei: Să ne facă să vedem importanţa unei inimi smerite în relaţia noastră cu Dumnezeu.

Versetul de aur: „Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 14:11)

Poporul lui Dumnezeu a fost întotdeauna un popor al rugăciunii. În vremuri bune sau rele, oamenii lui Dumnezeu s-au rugat, adică au împărtăşit cu Dumnezeu şi bucuria şi necazul lor. Viaţa de rugăciune a unui om arată ce fel de relaţie există între el şi Dumnezeu, o relaţie permanentă de încredere şi dragoste. Rugăciunea întăreşte relaţia omului cu Dumnezeu.

Rugăciunea este într-un sens „o taină” pe care puţini oameni o înţeleg. Unii vor să o înţeleagă şi o practică, alţii nu au niciun interes în acest domeniu. Aceasta se datorează faptului că rugăciunea este cel mai spiritual dintre toate lucrurile, iar oamenii sunt fireşti.

Când un om se roagă cu adevărat, se întâmplă ceva bun în el şi ceva bun în cer. Iar ca să se întâmple aşa ceva, rugăciunea trebuie să plece din inimă. Mulţi oameni pot spune rugăciuni, dar mai puţini se pot ruga cu adevărat.

Cunoscând imensa importanţă a rugăciunii, diavolul va căuta să-i împiedice pe oameni să se roage sau să-i facă să se roage greşit, pentru a-i zădărnici efectul.

Ucenicii Domnului Isus, după ce L-au auzit rugându-se, I-au cerut să-i înveţe să se roage menţionând faptul că şi Ioan Botezătorul a învăţat pe ucenicii lui să se roage. (Luca 11:1) De aici putem deduce că trebuie învăţate unele lucruri despre rugăciune. Domnul Isus prin Cuvântul Său este dispus să-i înveţe, dar numai pe acei ce vor să înveţe acest lucru.

Pilda vameşului şi a fariseului este deasemenea o lecţie despre modul în care ar trebui să se roage oamenii. Este deasemenea şi un avertisment solemn cu privire la o viaţă de rugăciune greşită.

Pilda este destinată în mod special unor categorii de oameni:

–        pentru cei ce se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi;

–        pentru cei ce îi dispreţuiau pe ceilalţi oameni;

–        pentru oamenii mândri în general.

  1. GENERALITĂŢI DESPRE PILDĂ
  1. Doi oameni s-au suit la Templu să se roage

Amândoi mergeau într-un loc bun, cu un scop bun. Oricine se duce la „Templu” ar trebui să meargă cu gândul rugăciunii, căci Casa lui Dumnezeu este o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17) Multe lucruri bune se făceau în Templu, dar cel mai bun dintre toate a fost rugăciunea. A te duce la Templu şi a nu te ruga înseamnă a pierde esenţialul.

Cine se ducea la Templu se „suia” şi din punct de vedere geografic, dar şi din punct de vedere spiritual. Omul care se roagă se suie pe scara spiritualităţii.

  1.  Fariseul şi vameşul

a)     Cel mai bun dintre oameni şi cel mai rău

Fariseii se considerau buni iar pe vameşi foarte răi. Chiar mulţi dintre oamenii obişnuiţi aveau aceeaşi părere. Dar ce diferită era părerea lui Dumnezeu, de cea a oamenilor.

 

b)     Cel mai apreciat dintre oameni şi cel mai dispreţuit

Fariseii erau în general apreciaţi pentru că ei cunoşteau foarte bine Legea şi se sileau să respecte toate prescripţiile ei. De multe ori făceau chiar mai mult decât cerea Legea lui Dumnezeu.

Vameşii erau dispreţuiţi pentru că s-au pus în slujba romanilor, erau lacomi şi luau mai mult decât cereau romanii. Din această cauză aveau o reputaţie foarte rea.

 

c)      Cel ce avea toate drepturile duhovniceşti şi cel ce nu avea niciun drept

Datorită „spiritualităţii” lor, fariseii se considerau oameni cu drepturi speciale la Dumnezeu, iar vameşii erau consideraţi fără niciun drept. Unii spuneau că nici n-ar trebui lăsaţi să intre în curţile Templului, pentru a nu-l spurca

  1. ATITUDINEA FARISEULUI
  1. Fariseul s-a dus să se roage, dar nu s-a rugat

A stat în picioare, probabil pentru a putea fi văzut mai bine de alţi oameni. S-a rugat în sine, nimeni dintre oameni nu ştia ce gândeşte el – şi totuşi Dumnezeu l-a auzit.

–                  El n-are nicio dorinţă pentru viitor. Credea că a ajuns pe cea mai superioară treaptă a spiritualităţii şi mai sus nu se poate.

–                  Nu simte părere de rău pentru nimic, nu regretă nimic din trecutul lui, pentru că nu vede la el niciun rău.

–                  Nu crede că ar avea nevoie de ceva. Avea tot ce-i trebuia şi nu dorea nimic mai mult.

  1. Fariseul îi spune lui Dumnezeu cum este el şi ce face

Fariseul s-a uitat la alţi oameni şi a văzut că este mai bun decât toţi. A privit la oameni de sus în jos şi a văzut că alţii sunt hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, iar el are nişte merite deosebite de care Dumnezeu trebuie să ţină cont. El posteşte de două ori pe săptămână şi dă zeciuială din toate veniturile lui, pe când alţii nu dau nimic.

Ce făcea fariseul nu era rău, dar duhul cu care făcea aceste lucruri bune şi scopul cu care făcea erau rele. Oare Dumnezeu nu ştia cum este el şi ce face, de a trebuit să-i amintească?

  1. Fariseul avea o părere foarte bună despre sine şi o părere rea despre alţi oameni

În Israel, pe vremea Domnului Isus, erau desigur oameni mai răi decât fariseul, dar existau şi oameni mai buni decât el. Dar el nu-i vedea, pentru că se uita numai la cei de jos. Pe alţi oameni îi dispreţuia, pentru că se aprecia foarte mult pe sine.

Domnul Isus a spus această pildă tocmai datorită acestei atitudini pe care o aveau fariseii în general, pentru a le spune lor şi nouă, că Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. Oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.

  1. ATITUDINEA VAMEŞULUI

Alături de alţi oameni şi vameşul a venit la Templu să se roage. Şi el chiar dacă era rău şi ştia bine acest lucru, îl căuta pe Dumnezeu, pentru că Îl ştia milostiv şi îndurător.

  1. Poziţia vemeşului în rugăciune

„Sta deoparte”. (v. 13) S-a retras undeva într-un colţ, pentru a nu deranja pe nimeni, era rezervat în tot ce făcea. Datorită faptului că îşi cunoştea bine starea sufletească nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer. Vameşul nu vedea la el niciun merit şi de altcineva nu se interesa. Nu se compara cu alţi oameni, el stă în faţa lui Dumnezeu şi se consideră nevrednic. Iar această stare l-a determinat să se smerească foarte mult. Dacă ar fi fost cu putinţă să se coboare mai mult s-ar fi coborât, fără nicio reţinere.

  1. Mărturia vameşului

Pe când fariseul se „ruga” în sine, fără să scoată nici un cuvânt, vameşul zicea, adică a mărturisit cu voce tare starea şi nevoia lui. Dar nu numai atât, el îşi bătea pieptul cu pumnii, arătând că îl doare starea lui de păcat. El ştie foarte bine că este păcătos şi nu vrea să ascundă această stare nici de Dumnezeu şi nici de oameni. Pentru el n-avea importanţă ce vor spune oamenii, pentru că el nu căuta favorul lor, ci harul lui Dumnezeu şi îndurarea Lui.

  1. Nevoia vameşului

Vameşul dorea milă de la Dumnezeu. Avea şi el alte nevoi şi probleme, dar nevoia lui cea mai mare era una duhovnicească, iar restul problemelor erau nesemnificative. El voia să-şi pună în ordine sufletul lui, iar restul se vor rezolva cu uşurinţă.

Vameşul a căutat cel mai înţelept lucru – milă. A ştiut unde să caute şi a ştiut cum să caute pentru a nu i se închide uşa harului.

Orice om care cere milă de la Dumnezeu, trebuie să o ceară cu credinţă şi cu umilinţă. În milă nu există merit omenesc, ci numai îndurarea cerească.

  1.  Harul vameşului

„A plecat acasă socotit neprihănit”. (v. 14)

A fost şi este important cum vin oamenii la Templu, dar este şi mai important cum pleacă oamenii de la Templu. Primim ceva de la Dumnezeu sau nu primim nimic? Plecăm mai buni, la fel cum am venit sau mai răi? Toate depind de atitudinea pe care o avem în prezenţa lui Dumnezeu.

Vameşul a plecat acasă socotit neprihănit. Dar cum a plecat fariseul? El ce a primit? Nimic. N-a primit nimic pentru că nu a dorit nimic. A plecat cum a venit, plin de sine şi de mândrie. Pentru el Dumnezeu n-a mai avut niciun cuvânt.

Concluzie:

Cât de importantă este pentru noi rugăciunea? Oare ştim totul despre rugăciune sau suntem dispuşi să mai învăţăm?

–          Puteţi să faceţi deosebirea între a spune o rugăciune şi a te ruga cu adevărat?

–          Credeţi că Dumnezeu trebuie să ne asculte toate rugăciunile, indiferent de atitudinea noastră, sau are dreptul să nu ne bage în seamă?

–          Ştiţi de ce ne răspunde Dumnezeu la rugăciune?

ü  Pentru că El este bun şi îndurător.

ü  Pentru că ne rugăm în Numele Fiului Său.

ü  Pentru că ne rugăm după voia Lui.

ü  Pentru că ne rugăm cu credinţă şi umilinţă.

ü  Pentru că vrem ca Împărăţia Lui să cuprindă tot pământul.

–          Când a fost ultima dată când aţi spus cuiva „ai milă de mine”?

–          Când credeţi că oamenii caută milă?

–          Rugăciunea vameşului a fost scurtă, dar beneficiul lui a fost mare. Şi aceasta din cauza atitudinii lui de smerenie.

–          Cui credeţi că se potriveşte această pildă mai bine – vameşului sau fariseului?

–          Cum plecaţi voi de la „Templu”?

About echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile sunt închise.

calendar

Ianuarie 2013
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
%d blogeri au apreciat asta: