you're reading...
EDUCATIE CRESTINA, RESURSE CRESTINE, scoala duminicala, VIATA CRESTINA

Înţelepciunea care vine de sus- lecția biblică pentru 10 febr 2013

Înţelepciunea care vine de sus

Proverbe 1:1-19  (Iacov 3:17)

Scopul lecţiei: Să ne facă să dorim înţelepciunea care vine de la Dumnezeu și să o cerem de la El cu credinţă.

Versetul de aur: „Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.”  (Iacov 3:17)

Fiecare carte a Bibliei este inspirată de Dumnezeu şi este folositoare pentru că ne învaţă cum să trăim pe pământ ca să ajungem să trăim şi în veşnicie.

Proverbele lui Solomon sunt o carte despre înţelepciune. Ele ne spun de unde vine înţelepciunea, cum să o obţinem şi cum să o folosim. Ele pot fi considerate şi o filosofie despre viaţă.

Psalmii ne duc la Biserică şi ne învaţă cum să ne rugăm şi cum să ne închinăm lui Dumnezeu. Despre Proverbe putem spune că ne scot în stradă şi ne învaţă cum să trăim pe pământ în conformitate cu legile cerului.

Proverbele vor să ne înveţe că înţelepciunea strigă şi îi cheamă pe oameni, dar nimeni nu poate fi învăţat dacă nu este interesat şi nu vrea.

Solomon a fost un om înţelept și toată lumea din vremea sa i-a recunoscut înţelepciunea. Dar el n-a ajuns înţelept la întâmplare. A cerut de la Dumnezeu înţelepciune şi El i-a dat. (1Împăraţi 3:9) Solomon a vrut să fie înţelept. Probabil a văzut în jurul lui foarte mulţi oameni lipsiţi de înţelepciunea vieţii şi el n-a vrut să fie aşa.

Iacov în Noul Testament ne spune: „Dacă cuiva îi lipseşte înţelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu …”. (Iacov 1:5) Dar cui nu-i lipseşte înţelepciunea? Există foarte mulţi oameni care nu văd că le lipseşte şi aceasta este cea mai gravă formă de prostie. Nu este aşa de grav că nu ai înţelepciune, dar este foarte grav că nu vezi că n-o ai. Niciodată un om nu trebuie condamnat pentru că nu ştie ceva, dar poate fi condamnat dacă nu vrea să înveţe, deşi ar putea.

Dacă proverbele îi vor influenţa pe oameni într-un fel, atunci sigur, cititorul lor va ajunge să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. (Coloseni 1:24) Solomon a fost înţelept, dar Domnul Isus este mai mare ca Solomon. (Matei 12:42)

I. CARE ESTE SCOPUL PROVERBELOR

1. Să-i facă pe oameni cu bun simţ (Proverbe 1:3)

Majoritatea oamenilor au cinci simţuri, dar unii dintre ei au şi bunul simţ.

Omul cu bun simţ ştie ce se cuvine şi ce nu, ştie ce este al lui şi ce nu, ştie ce poate şi ce nu poate. Oamenii fără bun simţ nu ştiu aceste lucruri. Ei vorbesc când ar trebui să tacă, întreabă când ar trebui să asculte, se laudă când ar trebui să se ruşineze și scot în evidenţă ce ar trebui să ascundă.

Oamenii care umblă cu Domnul Isus și rămân în şcoala Lui, vor aprecia la adevărata valoare Cuvântul lui Dumnezeu şi vor deveni înţelepţi şi cu bun simţ.

2. Să dea celor neîncercaţi agerime (Proverbe 1:4)

Proverbele vor să dea. Dar nu poţi să dai nimănui nimic, dacă omul nu vrea să primească. Oare vom fi dispuşi să recunoaştem că nu ştim tot și că în multe domenii nu ştim nimic? Oare vom fi dispuşi să acceptăm lumina care vine de sus?

Nimeni dintre noi nu este desăvârşit și ar fi bine să ne silim să „creştem” în toate privinţele, până vom ajunge la statura plinătăţii lui Hristos.

3. Să dea tinerilor cunoştinţă şi chibzuinţă (Proverbe 1:4)

Pentru că tinerii trăiesc viaţa cel mai intens, au nevoie de cunoştinţă şi chibzuinţă. Ei au nevoie de informaţii înţelepte în diferite domenii şi trebuie să chibzuiască serios înainte de a vorbi şi înainte de-a se decide să facă ceva. Deşi ei vor foarte multe lucruri şi le vor repede, fără să aştepte timpul potrivit, ar trebui să se gândească şi la urmările fiecărei fapte pe care o fac.

4. Să dea celor înţelepţi mai multă înţelepciune (Proverbe 1:5)

Oamenii înţelepţi sunt întotdeauna dispuşi pentru mai multă înţelepciune. Ei sunt conştienţi că nu ştiu tot, că nu pot tot, dar sunt gata să mai înveţe şi să mai încerce, deşi n-au reuşit de prima dată.

Oamenii de ştiinţă fac cercetări îndelungate și nu reuşesc dintr-o dată, dar au meritul că nu se lasă înfrânţi şi până la urmă reuşesc în cercetările lor.

II. CUM SE POARTĂ UN OM ÎMŢELEPT

1. Se teme de Dumnezeu

„Frica de Domnul este începutul ştiinţei”. (v. 7)

Aici începe înţelepciunea. Orice filozofie folositoare pleacă de la premiza „există Dumnezeu”. Şi pentru că El există, nu pot face ce vreau, n-am dreptul să fac nici un plan fără El pentru că numai El are ultimul cuvânt în toate lucrurile.

Frica de Dumnezeu este concluzia tuturor învăţăturilor şi este datoria fiecărui om. (Eclesiastul 12:13)

2. Ascultă de părinţii lui (v. 8)

Cinstirea părinţilor este poruncită chiar în cele 10 porunci și este însoţită de o făgăduinţă foarte importantă: „ … pentru ca să ţi se lungească zilele”. (Exod 20:12)

Neascultarea de părinţi este păcat şi atrage după sine suferinţe mari. Nu trebuie să uităm că viaţa aduce multe lucruri imprevizibile. Nu ştim ce se poate întâmpla în ziua de mâine. Doi oameni îţi vor rămâne aproape şi nu te vor uita niciodată. Ei vor căuta, după puterea pe care o au să-ţi facă bine, chiar dacă ei trebuie să îndure neajunsuri. La ei te poţi duce oricând și nu se vor simţi deranjaţi, dimpotrivă, ei se vor simţi bucuroşi pentru că te văd. Omul înţelept ascultă de părinţii lui, căci ei sunt oamenii care alături de Dumnezeu, sigur îi vor binele.

3. Se fereşte de ispite (Proverbe 1:10 – 14)

Ispitele sunt o realitate spirituală pe care o sesizează în mod deosebit oamenii duhovniceşti. Nu ştii din ce direcţie vor veni, nici când și sigur vor veni când te aştepţi mai puţin.

Domnul Isus a fost confruntat cu ispitele şi cu Ispititorul. El ne învaţă cel mai bine cum să biruim ispitele. El ne spune să ne rugăm ca să nu cădem în ispită. (Luca 22:46)

Cum să te fereşti de ispită?

–        Nu te însoţi cu oamenii răi.

–        Nu crede promisiunile păcătoşilor.

–        Nu-ţi clădi fericirea ta pe nefericirea altora.

–        Nu fi lacom. (v. 19)

–        Nu te apropia de foc sau de prăpastie.

–        Nu uita că păcatul întotdeauna atrage după sine pedeapsa.

„Ferice de cel ce rabdă ispita …”. (Iacov 1:12)

Orice ispită poate fi biruită prin Cuvântul lui Dumnezeu.

4. Oamenii înţelepţi primesc mustrarea (v. 23)

Cât de înţelept este un om, se vede şi după reacţia pe care o are atunci când este mustrat. În viaţă sigur vom face şi greşeli; dar ce facem după ce greşim, dezvăluie ceva din caracterul nostru.

Doi împăraţi ai lui Israel fac câte o greşeală gravă. Amândoi sunt mustraţi de câte un profet. Dar reacţia lor este foarte diferită.

Saul este mustrat de Samuel. Dar el nu recunoaşte greşeala, aruncă vina pe alţii şi stăruieşte în împietrire până când nu mai are încotro. (1 Samuel 15: 10 – 30)

David este mustrat de Natan. Dar îşi recunoaşte imediat greşeala, o regretă şi se pocăieşte. (2 Samuel 12: 1 – 14). Unul a dat dovadă de nebunie și unul a dat dovadă de înţelepciune.

III. CONSECINŢELE NEASCULTĂRII DE DUMNEZEU

Dumnezeu ne-a creat fiinţe libere, morale şi responsabile. El ne dă și libertatea de a nu asculta de El dacă nu vrem. Dar trebuie să suportăm consecinţele neascultării noastre. Neascultarea de Dumnezeu este un păcat mare care distruge cea mai frumoasă relaţie care poate exista şi atrage după sine numai rele.

1. Oamenii neascultători vor culege roadele neascultării (v. 31)

Cea mai neascultătoare fiinţă este diavolul şi el îi îndeamnă pe oameni la neascultarea de Dumnezeu pentru că vrea să-i facă pe oameni aşa cum este el.

Despre neascultare, Biblia spune că este tot aşa de vinovată ca ghicirea, iar împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. (1Samuel 15:23)

Ca să ne dăm seama cât de păgubitoare este neascultarea ar fi bine să ne gândim la cât a pierdut Saul – primul împărat al lui Israel, din pricina neascultării lui. (1Samuel 15:22-23)

A nu asculta de Dumnezeu înseamnă mândrie, împietrire, jignire adusă unui Tată iubitor care vrea binele nostru suprem.

2. Oamenii neascultători, nu vor fi nici ei ascultaţi când vor striga la Dumnezeu (v. 28); (Zaharia 7:13)

Când noi ne rugăm aşteptăm ca Dumnezeu să ne asculte, dar când El ne roagă, ne cheamă, ne porunceşte, noi ce atitudine avem? Dacă nu ascultăm de El, atunci nici noi să nu aşteptăm să fim ascultaţi. Dar starea aceasta este foarte periculoasă și înseamnă să ne asumăm un risc prea mare. Căci s-ar putea să nu se termine ziua aceasta şi să avem nevoie de ajutorul Lui. Vom striga atunci cu disperare, dar El nu ne va asculta.

3. Oamenii neascultători nu vor vedea niciun bine (v.26)

Ce bine poate exista fără Dumnezeu? Ce viitor pot avea oamenii neascultători? Fără Dumnezeu nu există nici viitor şi nu există nimic bun. Să ne gândim numai la ce viitor are diavolul, iazul cu foc şi cu pucioasă (Apocalipsa 20:10). Aceasta va fi şi partea celor ce au atitudinea diavolului.

Concluzie:

Dacă neascultarea aduce numai rău, ascultarea de Dumnezeu şi de Cuvântul Lui aduce suprema binecuvântare:

–        va locui fără grijă;

–        va trăi liniştit;

–        va trăi fără să se teamă de vreun rău. (v. 31)

Când ascultăm de Dumnezeu, Îl onorăm şi ne calificăm şi pentru alte binecuvântări. Nu există înţelepciune mai mare decât ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.

–          Ascultarea de Dumnezeu este socotită de unii oameni demodată. Oare ce este atunci la modă acum?

–          Cunoaşteţi oameni care au avut de suferit din pricina neascultării lor?

–          Ce credeţi, este normal ca un tată să aştepte ascultare de la copilul care l-a născut şi crescut?

–          Oare există cineva care ne vrea mai mult bine decât Dumnezeu?

–          Să ne decidem să ascultăm de Dumnezeu fără rezerve.

sursa Manual de pregătire ptr școala duminiclă “Cu picioarele pe pământ”  2013  de David Nicola ( uz intern)

About echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile sunt închise.

calendar

Februarie 2013
L M M M V S D
« Ian   Mar »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728  
%d blogeri au apreciat asta: