you're reading...
biserici nedenominationale

Iluzia evanghelicilor în contextul întoarcerii și convertirii lui Vasile Tomoiagă la Ortodoxie

Iluzia evanghelicilor în contextul întoarcerii și convertirii lui Vasile Tomoiagă la Ortodoxie

sursa http://marius-fersigan.blogspot.ro/2013/11/iluzia-evanghelicilor-in-contextul.html
sursa: pixabay.com
Celor care se citesc acest articol și se întreabă cine este Vasile Tomoiagă le spun, pentru a avea sens lectura, că este un fost membru al comunității evanghelice care din ortodox a devenit baptist și după mai mulți ani din baptist a devenit ortodox.
Convingerea mea este că evanghelicii (și spun „evanghelicii” de parcă eu nu m-aș socoti printre ei pentru că mă socotesc un soi aparte de fericit hibrid) trăiesc o mare iluzie iar Vasile Tomoiagă s-a lovit de această iluzie într-un mod în care puțini evanghelici au ocazia.
Voi trece aici în revistă niște elemente prezente la Vasile Tomoiagă pe care în redusă măsură se regăsesc la evanghelici:
  1. Vasile Tomoiagă a avut „incertitudini”. Și nu doar incertitudini. Acumulări de incertitudini. În ograda evanghelicului plin de certitudine e posibil totuși să se rătăcească vreo una. În ograda lui Vasile Tomoiagă incertitudinile s-au făcut căpiță.
  2. Vasile Tomoiagă a avut „tensiuni teologice”. În timp ce evanghelicul vede o armonie teologică emanată din paginile Scripturii, Vasile Tomoiagă a fost spectator la o luptă între cocoși. Dacă suntem onești știm că nu toate versetele se împacă unele cu altele așa cum ar vrea intelectul nostru. Îndrăznesc să cred că Vasile a fost tot mai înghesuit într-un colț unde nu mai putea ignora aceste tensiuni. Rezolvarea găsită de el a fost Ortodoxia.
Cu alte cuvinte Vasile Tomoiagă a fost pus în fața nevoii de a rezolva niște probleme care nu-i sunt familiare oricărui evanghelic. Iar acum, odată întoarcerea la Ortodoxie împlinită, aceste probleme sunt rezolvate de la sine.
Problema esențială în tot acest context este „sursa autorității” și „autonomia” – ambele aplicate la interpretarea Scripturii. Întrebarea la care Vasile Tomoiagă a trebuit să răspundă onest este: „Cine are autoritatea ultimă în interpretarea Scripturii?” Și el a dat un răspuns.
Dar acum să vedem care este răspunsul pe care evanghelicii îl dau. Și, fie explicit ori implicit, ei sunt nevoiți să ofere un răspuns – și îl oferă.
Există trei răspunsuri posibile: 1) eu ca individ sunt autoritatea în interpretarea Scripturii și sunt autonom din acest punct de vedere, 2) teologii cultului neoprotestant/protestant X sunt autoritatea în interpretarea Scripturii și sunt autonom în a-i desemna pe ei ca sursă a interpretării corecte și  3) mai este un răspuns mai complex ca cel dat de Vasile (Biserica Ortodoxă este singura autoritate legitimă).
Marius Cruceru (și cei pentru care tilurile au valoare sau le consideră ca formă de respect să i le enumere) spunea:

Biblia trebuie citită de toţi, dar nu este de interpretat pentru toţi. De aceea există în biserică slujba de învăţător. Dar şi aceia, învăţătorii, trebuie să fie puţini la număr. Cunoaşterea este “democratică”, cunoştinţa nu. Curiozitatea este pentru toţi, accesul la adevăr este o aventură doar pentru cei care sînt chemaţi. (sursa)

Așadar, în opinia acestuia există niște elite, chemații, cu putere de a interpreta. Restul pot face bine doar treaba cititului. Nu-mi exprim aici nici acordul și nici dezacordul față de această opinie a mai sus-numitului – subliniez doar acest aspect ca fiind un răspuns pe care îl oferă un membru al așa-zisei elite.

Desigur, implicația răspunsului dat de Marius Cruceru, este că enoriașii nu pot interpreta Scriptura, aflându-se în situația: citesc, dar nu pot ști ce înseamnă – scrie ce scrie. Enoriașul, dacă e curios, trebuie să se ducă la elită și să întrebe.

Dacă enoriașul socotește de bună povestea cu elitele, atunci are o problemă la fel de dificilă: care elite sunt bune? Oricum ar sta lucrurile enoriașul acum nu mai are de interpretat versete, ci oameni. Care sunt oare criteriile prin care se determină de către un om de rând dacă un învățător e pe bune învățător și interpretează corect? Eu nu știu (și sincer nu cred că cineva știe).

După ce enoriașul s-a lămurit că sunt o droaie de învățători și mulți stau în cete, pe dealuri diferite – o ceată învățând cutare și cealaltă altceva, poate că se gândește că e totuna cu a interpreta cu mintea proprie Scriptura. Că aproape orice năzbâtie ai spune se găsește o ceată de elite care să o susțină.

Interpretezi folosindu-ți propriul căpșor că arminianismul e bun? Foarte bine. Ai ceata arminienilor. Crezi că e bun calvinismul, foarte bine. Piper te așteaptă cu o grămadă de fani înfocați. Vrei molinism? E mai greu, că se găsesc între dealuri, prin văi, dar îi găsești și pe aceștia.

Orice ai face ești pus în situația să oferi autoritate interpretativă cuiva – ori ție, ori altora.

Mai mult de atât, există o problemă și mai serioasă care poate justifica alegerea lui Vasile Tomoiagă. E o chestiune de „unificare”.

Evanghelicul, în situația în care nu se socotește pe sine maestrul interpret al Scripturii, are două moduri în care apelează la elite. 1) Ar putea spune așa: Marius Cruceru, Piper sau X este autoritatea mea interpetativă finală în toate aspectele și doctrinele. Așa că dacă Marius Cruceru ar fi arminian și carismatic (ca să enumerăm doar două chestiuni de factură diferită) atunci enoriașul lipit de învățător ar trebui să fie și el arminian și carismatic. 2) Ar putea să adere la o învățătură a lui X și la o învățătură a lui Y în timp ce învățătura lui X la care a aderat nu este susținută de Y și învățătura lui Y la care a aderat nu este susținută de X. Acest mod fiind tot un soi de autonomie personală prin care decizi care din învățăturile lui X sunt bune și care sunt rele (valabil și pentru Y).

Vasile Tomoiagă nu mai are aceste probleme. Nu trebuie să cearnă zeci de teologi/învățători. Nu trebuie să urce munți ca să ajungă la cunoștiințele minunate ale elitelor cutare numai ca să-și dea seama că odată ajuns în vârful unui munte i se pare că muntele vecin strălucește mai tare. În Biserica Ortodoxă există o învățătură mult mai unificată decât în cultele protestante.

Aș spune chiar că omul nici nu ar trebui să aibă aceste probleme. Poate fi un hobby, poate fi o pasiune, dar nu un pretext pentru a ne executa public semenii.

Probabil că mulți dintre comentatorii care aruncă versetele biblice ca pietrele sunt bine intenționați, trăiesc însă o iluzie care vine dintr-o suprasimplificare a lucrurilor și dintr-o certitudine tâmpă că ei și numai ei (cu elitele lor) dețin adevărul absolut și cheia interpretării Scripturii.

Îndemn la o analiză mai profundă a fenomenului, la o acceptare a limitelor noastre de a cataloga gestul lui Vasile și la un minim bun-simț pentru a nu-i pune la îndoială integritatea sau valoarea lucrurilor pe care le-a realizat în acest timp în care a făcut parte din comunitatea evanghelică doar pentru că s-a întâmplat să se întoarcă în Biserica Ortodoxă.

About echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile sunt închise.

calendar

Noiembrie 2013
L M M M V S D
« Oct   Dec »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  
%d blogeri au apreciat asta: