you're reading...
CULTE RELIGIOASE

Papa Francisc a bătut palma cu liderii neoprotestanți, la Vatican

dreamstime_xxl_36572924

De curând, imaginile video prin care papa Francisc s-a adresat charismaticilor neoprotestanți au devenit virale, generând multe dezbateri și analize. Ceea ce părea inițial să fie un schimb de replici pline de curtoazie între liderul catolic și cei charismatici se demonstrează a face parte dintr-o strategie.

Ceea ce părea de necrezut, s-a realizat. Francisc și câțiva teleevangheliști evanghelici, printre care și Kenneth Copeland, s-au întâlnit la Vatican, pentru a continua ceea ce au început.

Și nu doar că s-au întâlnit, ci au și bătut palma. La propriu. Conform RNS, gestul a venit în timpul unei întâlniri de trei ore între Suveranul Pontif și o delegație condusă de teleevangheliștii texani Kenneth Copeland (gazdă a programului Believer’s Voice of Victory) și James Robison (gazdă a programului Life Today).

Din delegație au mai făcut parte și lideri evanghelici. Cel mai proeminent dintre ei este dr. Geoff Tunnicliffe, nimeni altcineva decât secretarul general al Alianţei Evanghelice Mondiale (World Evangelical Alliance ). Evenimentul a avut loc la doar câteva săptămâni după ce Suveranul Pontif s-a întâlnit cu un alt cunoscut lider religios american, Joel Osteen (de asemenea, un militant pentru unitatea creștinilor)

Robison a spus că a fost atât de mișcat de mesajul Papei Francisc, încât i-a cerut traducătorului să îi explice că doresc să bată palma. Să facă ceea ce în tradiția americană s-ar numi un „high five”. Ceea ce s-a și întâmplat. Papa a ridicat mâna dreaptă și cei doi lideri religioși și-au lovit palmele.

Pe site-ul personal, Robison justifică motivația acestui gest care la prima vedere pare să fie o exprimare de entuziasm adolescentin. Teleevanghelistul american i-a relatat papei că mulți protestanți nu au avut niciodată o relație personală cu Christos. Însă, în egală măsură, sunt și mulți catolici care se află într-o situație similară, iar acesta este un fapt pe care Francisc nu l-a negat.

Mai mult decât atât, a afirmat că vrea ca toată lumea să aibă o întâlnire personală cu Christos și și să devină martori îndrăzneți ai Evangheliei, fiindcă nu religia este calea spre cer, ci Iisus. Afirmațiile Suveranului Pontif nu sunt ușor de asimilat, pentru că par să anuleze toată discordia teologică care a generat reforma religioasă inițiată de Luther.

În aceste condiții, gestul pe care l-a solicitat Robison are implicații profunde, fiindcă el vine în urma acestor declarații ale lui Francisc care erau cândva inimaginabile pentru un protestant. Fapt demonstrat și de pastorul american care nu a putut să nu își exprime entuziasmul: „Ca un evanghelist, vreau să știi că pentru ce ai spus meriți un «high five».”

O întâlnire deloc întâmplătoare

Această vizită a fost rezultatul unei strategii gândite direct de către Suveranul Pontif și care până acum pare să dea roade. În ultimul timp, au avut loc mai multe evenimente care luate separat nu transmit foarte multe date. Așezate împreună sugerează anumite conexiuni care nu sunt deloc rezultatul unei întâmplări.

Mesajul papal transmis charismaticilor cu telefonul mobil se circumscrie, de fapt, unei operațiuni mai ample cu un final bine conturat. Din aceasta fac parte atât vizita lui Osteen, cât și prezența papei la congresul charismaticilor catolici ce a avut loc la Roma. Vizita a 15 lideri protestanți la Vatican, precum și recenta prezență la Vatican a teleevangheliștilor fac parte din aceeași ecuație.

Toate sunt elemente inedite, pe care spațiul religios nu le-a mai cunoscut înainte. Pot fi încă multe necunoscute, dar nu și faptul că Francisc are ca obiectiv o apropiere de spațiul charismatic. Este deja o certitudine pe care Francisc o exprimă deschis. Persoana de legătură este Anthony Palmer, episcop și lider ecumenic din partea Comuniunii Bisericilor Anglicane Episcopale.

Palmer este el însuși un charismatic, „prieten de multă vreme” cu papa, așa după cum chiar acesta îl descria. De altfel, chiar Palmer a fost cel care a intermediat și această vizită, după cum tot el a fost cel care a transmis mesajul video liderilor charismatici.

Pe site-ul personal, Robison precizează că inițiativa apropierii de liderii protestanți în general, dar mai ales de cei charismatici, în special, i-a aparținut Suveranului Pontif. Palmer a fost însărcinat cu rolul unei intermedieri care să faciliteze apropierea catolicilor și protestanților în spiritul unității solicitate de Iisus Christos.

Papa a dorit să cunoască personal lideri protestanți și evanghelici. Dorința i s-a îndeplinit, găsind o deschidere în mediul evanghelic pe care, foarte probabil, nu a anticipat-o nici el. Un bun exemplu în această privință este descrierea extrem de elogioasă pe care o face pastorul  Bruno Ierullo,  în Revival Magazine. După ce își afirmă convingerea că vizita la Vatican a fost „un eveniment istoric care în mod sigur a fost dirijat de Dumnezeu”, pastorul charismatic simte nevoia să îi acuze pe cei care nu par să înțeleagă încă rațiunile unei apropieri de Vatican: „Am observat că noi avem tendinţe spre instituţionalizare şi spre legalism. Dacă aceasta miroase a «religie» eu nu o vreau. Îl vreau pe Dumnezeu şi o relaţie cu el, nu o formă de religie. Am ascultat pentru prima dată acest tip de limbaj, din gura papei Francisc. Putem să fim pe aceeaşi lungime de undă cu fraţii noştri catolici şi ortodocşi, mai mult decât suntem noi conştienţi.”

Poate că pastorul are dreptate, însă este destul de ciudată graba de a eticheta ca legalism faptul că  invitațiile Vaticanului sunt evaluate din altă perspectivă. Acest gen de atitudine nu face decât să adauge noi piese la un puzzle care începe să prindă tot mai mult contur.

De ce sunt charismaticii ținta?

În primul rând, fiindcă aceștia constituie un număr deloc de neglijat. Penticostalii, ca principal curent charismatic, dar și charismaticii catolici sau cei atașați de alte confesiuni creștine însumează nu mai puțin de 584 milioane de persoane la nivel mondial, adică aproximativ 9% din populația lumii și unul din patru creștini din întreaga lume, conform Pew Research Center.

Penticostalismul este de fapt principala provocare pentru catolici în momentul de față. Mai ales în America Latină. Iar fostul cardinal Bergoglio știe cel mai bine acest lucru. Rata de creștere a fenomenului charismatic a atins cote fără precedent.

„Părerea mea este că Francisc știe că această comunitate nu poate fi ignorată”, a declarat Granberg-Michaelson, un veteran al grupurilor de dialog dintre catolici și protestanți. „Desigur, Francisc ar dori să îi încurajeze pe charismaticii catolici să se simtă ca acasă în catolicism, dar și să își asume rolul de a construi relații ecumenice cu comunitatea penticostală. Acesta este motivul pentru care ceea ce face el este atât de creativ din perspectivă ecumenică, și are și sens”, este observația teologului.

Charismaticii catolici par să fie cel mai ușor de așezat la masa discuțiilor împreună cu catolicii , fiindcă au și cele mai multe lucruri în comun cu ei. Accentul pe revărsarea Duhului Sfânt și vindecările miraculoase sunt doar două dintre elementele fundamentale ce constituie liantul dintre aceștia. În plus, charismaticii catolici au împrumutat aceste aspecte chiar de la penticostali. Aceasta face ca diferențele să fie aproape nesemnificative pe lângă similaritățile care abundă.

Nu în ultimul rând, chiar papa a arătat că este dispus ca să depășească anumite obstacole care, la un anumit timp, păreau insurmontabile. A recunoscut că a existat un moment în care a privit cu scepticism spre manifestările charismatice.

„În primii ani ai Reînnoirii Charismatice în Buenos Aires, nu-i iubeam pe aceşti charismatici şi spuneam despre ei că se aseamănă cu o şcoală de samba. Şi nu eram de acord nici cu maniera lor de a se ruga şi alte atâtea lucruri pe care le făceau în biserică. Apoi am început să-i cunosc şi să înţeleg cât bine fac aceştia la reînnoirea bisericii”, a spus papa citat de The National Catholic Reporter.

În aceeași tendință se poate înscrie și vizita de acum a lui Kenneth Copeland. Acesta este considerat printre cei mai bogați și controversați evanghelici americani. Mesajul pe care papa i l-a adresat acestuia și vizita de acum sunt discutabile, dacă nu chiar ciudate, în condițiile în care Suveranul Pontif a arătat de nenumărate ori că și-a concentrat atenția asupra celor săraci.

Nu puține au fost mesajele îndreptate împotriva bogăției și a capitalismului necontrolat. În plus, stilul de viață pe care l-a solicitat propriului său cler este într-un contrast puternic cu extravaganța pe care și-o permit mulți dintre promotorii „evangheliei prosperității”, așa cum este Copeland sau chiar Osteen. Ambii au fost criticați deseori pentru teologia „sănătății și a bunăstării”, o teologie radicală care constă în convingerea că credința poate spori averea personală.

Și atunci, cum ar putea fi explicată această întâlnire în care valorile exprimate de către Francisc par să fie negate? „Evanghelia prosperității pare să fie fundamental opusă mesajului pe care Francisc l-a enunțat. Totuși el a arătat că este dispus să se întâlnească cu oricine”, a declarat Michael Peppard, profesor de teologie la Universitatea Fordham.

De fapt, evenimente de acest gen pot reflecta o schimbare în strategiile Vaticanului. Predecesorul său, papa Benedict al XVI-lea, a deplâns în mod regulat declinul creștinismului în Germania natală și în Europa. În schimb, Francisc provine dintr-o regiune în care competiția cu penticostalismul este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Biserica Catolică, a spus mai departe Peppard.

Sărbătoare în tabăra evanghelică

Intențiile liderului catolic sunt evidente. Și de fapt Biserica Catolică nu și-a mascat niciodată dorința de realizare a unității tuturor creștinilor. Au mai încercat și alți papi același lucru. De data aceasta, fenomenul pare să fi ajuns la un nivel fără precedent. Iar cel mai bun argument în această privință este reacția liderilor evanghelici.

Copeland s-a abținut de la comentarii după această vizită, însă nici nu mai era necesar să le facă. Își exprimase deja profunda satisfacție după ce a primit mesajul video din partea pontifului roman. În schimb, într-o expunere destul de lungă pe site-ul propriu, Robison nu și-a ascuns deloc entuziasmul: „Această întâlnire a fost un miracol. Este un lucru pe care Dumnezeu l-a făcut.” De aceea este convins că „a fost binecuvântat să ia parte la un moment fără precedent între evanghelici și un papă catolic”.

Euforia pe care nu și-a reprimat-o nici măcar în fața liderului catolic este, de fapt, rezultatul nu doar al unei întâlniri istorice, ci și al efectelor pe care aceasta le implică. Declarațiile sale sunt fără echivoc în această privință. „Cred că am început să fiu martor la ceea ce s-a rugat Iisus.”

Unitatea la care s-a referit Christos pare să se realizeze. Cel puțin, aceasta este convingerea sa. O convingere exprimată în cel mai plastic mod cu putință, dând glas unui gând. Și-a imaginat cum Iisus stă la dreapta Tatălui, uitându-se cu încântare spre scena din Roma, la evanghelici și papă, stând la aceeași masă. Apoi, la rândul său, Iisus se adresează Tatălui, spunând: „Uite, cred că rugăciunea mea este pe cale să se împlinească.”

Entuziasm cu porția

Dar nu toți protestanții sunt chiar atât de euforici. În timp ce unii și-au exprimat satisfacția pentru vizita efectuată de liderii evanghelici la Roma, alții au afirmat cu tărie că între protestanți și catolici există prea multe diferențe. Iar unele dintre ele par să fie insurmontabile.

Rolul Bibliei sau al sfinților, statutul Fecioarei Maria, natura mântuirii sunt doar câteva dintre elementele care definesc ruptura între catolicism și protestantism. Motiv care îi determină pe unii să rămână rezervați, dacă nu chiar sceptici, cu privire la scopul acestor întâlniri. „Sunt foarte dezamăgit de tine, James. Nu uita niciodată Inchiziția. Nu uita niciodată”, a scris un comentator pe site-ul lui Robison.

Conștient de faptul că întâlnirea cu papa poate fi deranjantă în anumite cercuri protestante, Robison consideră că romano-catolicii și protestanții ar putea lucra împreună, fără a compromite credințele lor, susține Charisma News. Ar fi un fapt posibil, în condițiile în care evanghelicii charismatici și Francisc au găsit un numitor comun în grija pentru cei săraci.

Unitate, dar cu ce preț?

Evident, interesul acordat săracilor și dorinței de unitate nu poate fi decât lăudabil. Este o îndeplinire a mandatului divin. Însă ar mai fi și altceva? Faptul că există un substrat ecumenic în spatele mișcărilor charismatice a recunoscut-o chiar și papa Francisc. A ținut să le amintească celor 50.000 de charismatici adunați pe Stadionul Olimpic din Roma că „Reînnoirea Charismatică este ecumenică prin propria ei natură: reînnoirea catolică care spune «bun venit» la ceea ce Duhul Sfânt realizează în alte biserici”.

Ceea ce rămâne ca o necunoscută este forma în care se va reuși înfăptuirea unității visate. Pașii în această direcție sunt tot mai fermi, iar porțile se dechid tot mai larg. Ceea ce părea o imposibilitate cu mulți ani în urmă, începe să devină o certitudine. Dacă Vaticanul își va menține poziția-cheie în aceste negocieri putem presupune deja direcția spre care evanghelicii ar trebui să migreze. Iar charismaticii par să fie primii care să accepte o mână întinsă care să îi ducă „acasă”. Rămâne de văzut dacă va fi etalată o artă a compromisului sau va fi experimentată o capitulare necondiționată.

About echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile sunt închise.

calendar

Iulie 2014
L M M M V S D
« Iun   Aug »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
%d blogeri au apreciat asta: