you're reading...
CULTE RELIGIOASE, POLITICA SI DEMOCRATIE

Vor alege românii un neamţ luteran ca preşedinte al României?!

de Andrei Oisteanu

Foarte probabil, principalii candidaţi la funcţia prezidenţială, adică cei doi politicieni care vor intra în turul al doilea de scrutin, vor fi Victor Ponta şi Klaus Iohannis (PNL + PDL). Mai importantă decât întrebarea “Care dintre cei doi va câştiga alegerile?” pare să fie problema ridicată de originea etnică şi de confesiunea religioasă a celui de-al doilea candidat. Pentru români va fi o provocare. Una importantă. Pentru prima dată în ultimul sfert de veac, cetăţenii români vor trebui să aleagă între un român creştin ortodox şi un român de etnie germană, creştin luteran. A depăşit societatea românească bolile copilăriei democraţiei?! Este ea suficient de matură şi de tolerantă ca să răspundă fără complexe acestei provocări?! Aceasta-i întrebarea!

 

Stereotipuri etnice şi religioase

 

Din perspectiva imagologiei etnice, cele mai multe stereotipuri referitoare la minoritarii care trăiesc în România (romi, unguri, evrei, ruşi etc.) sunt de regulă negative. Spre deosibire de acestea, în imaginarul colectiv, clişeele care se referă la nemţi sunt în general pozitive. Nemţii sunt percepuţi de români ca fiind foarte serioşi şi buni gospodari (“Neamţul nu stă în bordei, ci-şi face casă cu temei”), chibzuiţi şi prosperi (“Toate la neamţ îs cu rânduială, să nu rămână cu burta goală”), buni organizatori şi conducători (“Neamţul se crede cel mai tare şi cere de la toţi ascultare”), buni meseriaşi, dar şi buni agricultori (“Neamţu-i şi paur [= bauer], şi faur”), tăcuţi şi rezervaţi (“A tăcea ca neamţul”), cinstiţi şi corecţi (“A spune drept ca neamţul”), cu un talent deosebit pentru tehnică etc. Reclamele TV la produsele şi serviciile germane fac mereu apel la aceste stereotipuri, tocmai pentru că sunt profund inoculate în mentalul românilor (“Vopseşte nemţeşte”, “Bancă germană” ş.a.m.d).

Aşa cum, într-o Românie cu foarte puţini evrei, supravieţuieşte antisemitismul faţă de un “evreu imaginar”, generic, compus doar din clişee, tot aşa, într-o Românie cu foarte puţini nemţi, supravieţuieşte o germanofilie faţă de un “neamţ imaginar”, generic, compus doar din clişee.

Românii nu-i stigmatizează doar pe “străini”, ci şi pe ei înşişi. Auto-stereotipurile negative şi peiorative sunt frecvente la români: “treabă românească!”, “ca la români!”, “ca la noi la nimeni!” etc. Sunt concluzii spuse întotdeauna cu obidă, cu dispreţ, marcând plăcerea autoderiziunii. Doar sintagme de tip “roşii/pepeni româneşti” încă mai supravieţuiesc cu semnificaţie meliorativă. S-a vorbit chiar de sindromul “urii de sine a românului” (self-hatred Romanian). De fapt, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, stereotipurile sunt în principiu nefaste, pentru că simplifică nepermis realitatea. O caricaturizează. Subminează gândirea raţională. O leneveşte. Sunt şterse astfel toate nuanţele şi se generalizează abuziv, înlocuindu-se spiritul analitic, cu o sumă de prejudecăţi, cu conserve mentale şi verbale.

S-ar putea ca românii să nu aleagă un candidat care vorbeşte rar, puţin şi apăsat, care nu beneficiază de măiestrii retorice şi abilităţi stilistice. Un politician necarismatic, care “nu trece sticla” şi nu face băi de mulţime. S-ar putea, dimpotrivă, ca electoratul să fie sătul de politicieni populişti şi guralivi, care promit marea cu sarea şi scot nesfârşite panglici pe gură. Este posibil, deci, ca anume anti-eroul Iohannis să transforme un aparent viciu într-o virtute, tocmai pentru că gândeşte şi vorbeşte chibzuit, pentru că promite doar lucruri rezonabile, pentru că tace şi face. mai departe aici

Anunțuri

Despre echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile nu sunt permise.

calendar

August 2014
L M M M V S D
« Iul   Sep »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
%d blogeri au apreciat asta: