Refugiati

De mai bine de o saptamana, mediul online este surescitat de criza refugiatilor in Europa si pare deja obligatoriu sa te definesti acum ca fiind ultrasensibil, ,,empatic” cu drama acestor oameni, solidar cu ideea ca ei trebuie adoptati in bloc, urgent, neconditionat si cam necontrolat. Daca indraznesti sa emiti vreo opinie nu neaparat contrara, ci doar mai rezervata, esti calificat de xenofob, fara suflet, fara constiinta, rasist, etc, etc . Diversi ,,intelectuali” cu pagini pe facebook si bloguri se dau de ceasul mortii sa ne modeleze gandirea si sa ne scoata din primitivism, luandu-ne de la Adam si Eva si explicandu-ne tot felul de vini ale trecutului, de parca acum ar trebui sa ispasim intr-un fel karmic, inclusiv cruciadele de acum o mie de ani (in respectul adevarului istoric, cruciadele alea nu i-au vizat pe sirieni, irakieni, pakistanezi, care ma tem ca nici nu existau ca popoare cu identitate nationala pe atunci, altfel Lawrence al Arabiei nu ar mai fi devenit ditamai eroul european al Orientul Mijlociu la inceputul sec. al XX-lea). Da, asa am citit undeva, ca refugiatii ne intorc ,,vizita” pe care le-au facut-o acum vreo mie de ani cruciatii. Bine ca nu se apuca toate popoarele acum sa-si intoarca diverse vizite din trecut, ca ar trebui sa ne refugiem pe Marte.

Azi e la moda sa fii sensibil, sa fii uman, sa ,,impartasesti” durerea aproapelui, indiferent daca-ti dai seama despre ce e vorba sau nu, indiferent daca ai habar cine e musafirul care tocmai ti-a batut la usa: te uiti asa, sumar, la el, vezi ca e obosit de drum si mai are niste mii de rude si prieteni cu el, afli ca fuge de teroarea razboiului si ca multi alti conationali de-ai lui s-au inecat in Mediterana, dupa care mai vezi si niste imagini teribile cu drame de razboi si copii inecati, iar urmarea e ca trebuie sa-l crezi pe cuvant si sa-l ajuti. Nu cu ce poti tu, atentie! Cu ce vrea el! Fara sa pui intrebari, fara sa te miri de nimic, fara sa-ti dea prin cap ca ai avea vreun drept sa-i vorbesti despre legi sau reglementari ale imigratiei, fara sa stai pe ganduri, ca el se grabeste. Si toti prietenii lui la fel.

Sigur ca dramele razboiului sunt terifiante, sigur ca nu e usor sa privesti imaginea unui copil mic adus la mal de valurile Mediteranei, dar nu e la fel de terifiant sa privesti imaginile postate pe internet ale unor europeni decapitati prin Orientul Mijlociu? Nu e deloc ingrozitor sa afli de planurile Isis de invadare a Europei? Am uitat asa usor de trenul aruncat in aer in Spania, sau de metroul londonez? Cand atatea zeci de mii de oameni trec fara niciun control atatea frontiere, e cumva nerational sa-ti permiti propriile indoieli sau temeri referitor la riscurile pe care le pot aduce cu ei? Ungaria, Cehia, Slovacia si Polonia nu sunt dispuse sa-si asume niciun fel de riscuri. Adica au guverne si presedinti xenofobi si rasisti, nu? Germania zice ,,Da, veniti, intrati, DAR… “ si cu acel ,,dar” incepe trierea, pt ca nu toate acele zeci de mii de oameni sunt refugiati veritabili.

Numai pe noi, romanii, ne-a apucat, asa, un val de solidaritate si simpatie cu migrantii si-i iubim asa de tare, ca ne vine sa le dam in cap conationalilor nostri mai rezervati. Cum s-o fi iscat valul asta de sentimentalism intr-o tara fara asociatii umanitare care sa trimita la scoala copiii foarte saraci si fara aziluri decente pentru batranii singuri si nevoiasi? Oricine s-a uitat cu atentie la grupurile de refugiati a remarcat, desigur, ca sunt cu mult mai bine imbracati decat multi dintre romani. Raspunsul a fost ,,si-au vandut casele ca sa poata pleca”. Ei, na, mai cumpara cineva case prin Siria? De ce, ca sa vada pe ce parte cad la primul bombardament? Ce sa mai vorbim de imaginea clasica a refugiatului care e a unui om disperat cu casa-n spinare, in niciun caz a unui tanar cu un rucsacel in spate, si cu smartphonul la ureche. Ce sa mai vorbim despre faptul ca multi dintre ei nu au niciun fel de documente, pentru ca le-au pierdut pe drum? Ca si cum cand pleci la un asemenea drum ai vreun obiect mai important de pastrat decat actul de identitate. De cand e lumea si pamantul refugiatii sunt in principal femei, copii si batrani – categoriile cele mai vulnerabile. De data asta e invers, refugiatii sunt in proportie covarsitoare barbati tineri, despre care te-ai fi asteptat sa stea cu arma-n mana si sa-si revendice dreptul la viata in propria tara, sau macar intr-una din bogatele tari arabe din apropiere, care …ce sa vezi? au refuzat sa-i primeasca. Doar asa , din ,,rasism” si xenofobie, sau de spaima ca nu vor putea controla un asemenea fenomen profund destabilizant?

Ni se mai spune ca au telefoane si gps-uri si s-au stiut descurca pe drum pentru ca in mare parte sunt persoane educate. Eu stiam ca persoanele educate nu urca intr-un tren pe fereastra(imagini din Macedonia), mai ales daca ceilalti care vor sa urce sunt tovarasi de suferinta si nici nu-i huiduie agitandu-si bratele pe lucratorii de la Crucea Rosie care le aduc mancare, doar pt ca pe bax-urile cu mancare e simbolul crucii – imi pare rau s-o spun, dar asta nu e educatie, ci fanatism religios si un total dispret fata de cel care iti ofera ajutorul. La limita, genul asta de atitudine vorbeste de la sine despre capacitatea de integrare a acestor oameni. In Ungaria, au aruncat inclusiv baxurile de apa oferite de gazde, si, pe unde au facut popasuri, au lasat in urma lor prapad de mizerie, fara nici cel mai palid efort sa stranga macar intr-un loc orice deseuri au lasat in urma. O fi chiar asa de greu sa-l respecti pe cel al carui teritoriu il calci ILEGAL? Or fi avand motive sa-i dispretuiasca din start pe cei intalniti pe drum?

Cunoastem cu totii expresia ,,o imagine face cat o mie de cuvinte”. Imaginile acestor refugiati sunt foarte adesea contradictorii, pt ca atunci cand spui ,,refugiat” vezi in minte imaginea unui om coplesit de bagaje, de griji, de tristete si sfarsit de oboseala; in loc de asta, vedem intr-o proportie neasteptata barbati tineri, multi fara niciun bagaj semnificativ, plini de energie si determinati, impunand reguli pe oriunde trec si fortand deciziile autoritatilor. Bineinteles ca ce gandesc eu sau altii ca mine nu are nicio importanta, sigur ca sutelor de mii de migranti li se vor adauga in curand alte sute de mii iar impactul social, economic si cultural va fi unul imens. Dar, indiferent cum ar fi, cred ca ar trebui sa ramanem lucizi si sa ne respectam dreptul la opinie, fara patima si, mai ales, fara jigniri.

Avem dreptul si chiar obligatia morala sa fim solidari cu suferinta, la fel cum avem dreptul sa gandim neindrumati, neabuzati emotional, cu mintea proprie. Nici nu pot sa ma gandesc cum ar fi ca aceia care sunt, intr-adevar, refugiati, sa nu fie ajutati de nimeni.Dar mi-e la fel de greu sa ma gandesc la cum ar fi ca milioane de oameni sa inceapa sa vina in valuri dinspre est sub pretextul refugierii si tot europeanul ,,responsabil” sa n-aiba voie sa gandeasca nimic altceva, decat cum sa faca sa fie o gazda perfecta. Cred ca nu mai e un secret pentru nimeni ca tot acest exod vine din acelasi spatiu geografic al asa-zisului stat Islamic, asa ca a-ti permite sa-ti exprimi eventuale ingrijorari nu mi se pare o dovada de xenofobie, ci una de gandire rationala, familiarizata mai mult cu realitatea decat cu telenovelele. De asta mi se si pare tampita comparatia cu romanii raspanditi prin toata Europa pentru o viata mai buna- romanii sunt cetateni europeni cu drept de libera circulatie si de munca in spatiul european, au castigat acest drept respectand niste reguli, semnand niste acorduri, luandu-si niste angajamente si nu fortand frontiere. Asadar… mai usor cu insultele la adresa celor care isi permit sa gandeasca intai si pe urma sa se emotioneze, nu e deloc un defect sa te uiti cu atentie la ceea ce vezi, incercand sa intelegi la ce te uiti; tare mi-e teama ca abia peste cativa ani vom intelege la ce ne uitam acum!