you're reading...
diverse, EDUCATIE CRESTINA, STIRI CRESTINE

OMILIE PENTRU ISLAMOFOBI

Evrei 13:2
„Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri. ”

zzzzÎn contextul crizei refugiaţilor sau a imigranţilor (rămâne de văzut cu cine votăm), Europa s-a trezit la porţile ei cu bătăi insistente şi strigăte de ajutor; cereri atent evaluate prin lentila hermeneuticii suspiciunii. Acuzaţi de minciună, imigraţie, cal-troienism, potenţial terorism, semiluniade (doar nu putem lăsa creştinii să fie unici cu ale lor cruciade), tentative de furt la nivel naţional, nou-veniţii produc spaimă pe de-o parte şi milă pe alta.

Câteva reflecţii în privinţa poziţiei creştinului faţă de această situaţie.

1. Creştinul este chemat la un exerciţiu de neuitare. Rolul memoriei în viaţa şi cultura unei comunităţi este vital, iar acest lucru este evidenţiat şi pe paginile scrierilor sfinte creştine (a se citi cartea Deuteronomul). Cele mai importante sacramente din Creştinism, Botezul şi Euharistia, ne aduc aminte de exterioritatea noastră faţă de comuniunea cu Dumnezeu; botezul reprezentând actul de intrare în comunitatea Lui, iar Euharistia ne aduce aminte de solidaritatea lui Cristos faţă de om.
După cum spunea Jurgen Moltmann:
Pe crucea lui Cristos, dragostea Sa este disponibilă pentru ceilalţi, pentru păcătoşi, pentru duşmanii recalcitranţi. Dăruirea de sine reciprocă în interiorul Trinităţii e manifestată în dăruirea de sine a lui Cristos, într-o lume aflată în contradicţie cu Dumnezeu, iar această dăruire de sine îi atrage pe toţi cei care cred în El la o viaţă eternă de dragoste divină.”
După cum Dumnezeu nu îi abandonează pe cei nelegiuiţi în braţele răutăţii lor, ci se dă pe Sine pentru ei pentru a fi primiţi în comuniune divină prin ispăşire, tot aşa ar trebui să facem şi noi – oricare ar fi duşmanii noştri sau oricine am fi noi.
Aşadar, nu doar musulmanii sunt duşmanii lui Dumnezeu. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost. Şi eu am fost. Şi am fost primiţi şi îmbrăţişaţi. Cum L-a trimis Tatăl pe Fiul în lume, aşa suntem trimişi şi noi.

2. Creştinul este chemat la un exerciţiu de ospitalitate. Acest exerciţiu cere efort, deschidere şi jertfire. Când deschidem uşa sinelui şi creăm un spaţiu pentru celălalt apare teama şi vulnerabilitatea. Nu ştim intenţiile musafirului. Nu ştim durata vizitei sale. Scopul, nici atât. Teama de-a fi descoperiţi sau de-a fi jefuiţi de valori ne cuprinde întreaga fiinţă. Însă chemarea la ospitalitate rămâne în picioare. Dragostea suferă totul. Acoperă totul. Şi mai ales, nu caută folosul său.
Aici mă simt obligat să parafrazez câteva din gândurile lui Miroslav Volf:
Braţele deschise sunt, în primul rând, un cod al dorinţei după celălalt, un semn al nemulţumirii cu identitatea proprie închisă în sine, o durere provocată de absenţa celuilalt dar şi o bucurie a prezenţei anticipate. În al doilea rând, spune Volf, braţele deschise sunt un semn al faptului că am creat un spaţiu în mine însumi pentru ca celălat să poată intra şi al faptului că am ieşit în afara mea însumi, astfel încât să intru în spaţiul creat de celălalt. În fine, braţele deschise sunt un semn al invitaţiei, ca o uşa lăsată deschisă, o chemare de a intra. Deschiderea braţelor este una din cele mai profunde modalităţi de a ura cuiva: bun venit! Orice fiu risipitor îşi aduce aminte de braţele deschise ale dragostei divine care l-au invitat să intre înăuntru; cel pierdut şi mort a fost regăsit şi înviat. Dragostea ne „obligă” să creăm un spaţiu pentru celălalt. Un spaţiu pentru Ismael, aproapele nostru!

3. Creştinul este chemat la un exerciţiu de speranţă. Dragostea biruieşte frica. Cel puţin aşa citim în Scripturi. Teama că identitatea şi cultura creştină vor fi distruse mi se pare una suspectă. Şi aici avem de-a face cu o problemă de memorie. Sau de credinţă. Mesajul lui Cristos era unul destul de clar: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”(Matei 16:!8), iar pentru teama care pătrunde în sufletele a mii de creştini, răspunsul Mântuitorului este destul de tranşant: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” (Matei 10:28)

Suntem chemaţi la speranţa unei convieţuiri bazate pe iubire. Adevăruri de bază ca egalitatea tuturor oamenilor, valoarea lor intrinsecă, chemarea la iubirea tuturor rămân în picioare şi în ziua de astăzi, indiferent de costul uceniciei.

Dragul meu islamofob, Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.

articol preluat de aici

About echipa stiri4u

informare spre transformare

Discuție

Comentariile sunt închise.

calendar

Septembrie 2015
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat asta: