#REZIST – subvențiile de la stat pentru baptiști – ziua 32

De astăzi se adună baptiștii pentru un congres extraordinar la Timișoara. Vor fi două zile de dezbateri asupra unor modificări la statut. Printre acestea și problema subvențiilor de la stat.

În următoarele ore voi publica un punct de vedere legat de acest subiect.

Așa cum spuneam, primirea subvențiilor de la stat pentru orice activitate legată de cult (plata personalului cultic, plata personalului administrativ, clădiri) reprezintă un compromis identitar de neacceptat în baza unei argumentări care vizează un pragmatism deșănțat. Să o spun un pic mai delicat: e curvie!

Mă rog pentru frații care vor merge la Congresul de la Timișoara. Așa cum Timișoara ne-a rămas în amintire ca orașul din care a pornit Revoluția, mă rog acum ca acest oraș să nu rămînă în istoria baptiștilor ca orașul în care Biserica Baptistă și-a aranjat unirea imorală cu Statul.

Ce paradoxal! Ce extreme ale istoriei! Ieri am luptat să nu mai fim încălecați de tiranie, astăzi ne ducem singuri să ne legăm de stîlpul bătăilor de joc! Ieri am luptat pentru libertate, astăzi ne-o vindem pe un blid de linte! Ieri am stat în fața gloanțelor pornite din pușca statului, acum deschidem gura pentru niște firimituri aruncate în chicoteli disprețuitoare, tîrîndu-ne ca niște sclavi în fața stăpînului sărac și el ca și noi. Rîd de noi, naivilor! Rîd de noi și noi credem că sîntem luați în seamă la negocieri precum coegalii!

Dar … ce să spunem, pe de altă parte nimic nou sub soare! Vînzătorii de ieri vînd și azi. Urmașii delatorilor de ieri ne invită la trădare și astăzi. Cei care s-au plecat ieri slugarnic în fața autorităților astăzi sînt cei care consiliază și dau sfaturi asupra modului în care putem să ne plecăm și astăzi în fața stăpînilor lumești, invocînt același Romani 13, dar un pic mai elegant și cu o argumentație un pic mai sofisticată.

Propun să facem și un amendament la Tatăl nostru: în loc să ne rugăm

”Tatăl nostru care ești în ceruri, pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi…”

să modificăm:

”Statul nostru care ești pe pămînt, salariul nostru mic și pitic dă-ni-l nouă luna viitoare!”

Pînă acum Dumnezeu le-a purtat de grijă lucrătorilor Săi și nu S-a făcut de rîs niciodată. Acum credem că lui Dumnezeu i s-a scurtat Mîna, credem că resursele Lui s-au terminat. Să încercăm să Îl ajutăm cumva! I-am găsit un partener. Să-i ajutăm să lucreze împreună pentru binele nostru al tuturor, sărman Dumnezeu! Statul român îi va fi de mare ajutor, fiind atît de stabil și bogat, iar Guvernele țării, atît de recte, îi vor fi simpatice Dreptului și Sfîntului!

Cînd s-au întîmplat astfel de lucruri în istoria poporului Israel Dumnezeu a fost nemilos. Și-a demolat Templul, a dus poporul în robie, Israelul a fost scufundat în istorie pentru a fi smerit. I-a învățat minte, lăsîndu-i în voia minții lor blestemate, ca să mă exprim mai elegant.

Vom primi bani de la Stat, Dumnezeu ne va lăsa în voia minții noastre blestemate să ne descurcăm singuri cu statul, pentru că Dînsul nu și-a propus niciodată să bage capul în același jug în care gîtul statului s-a băgat. Ne va lăsa să ne culegem roadele propriilor decizii, secerînd ce semănăm, cultivînd ce-am plantat: îngrijorări în firea pămîntească, grija pentru propriile burhăi, îngrijorarea pentru mațe. Vom vota oare cu burdihanele, coborîndu-ne din mașini care ne rușinează enoriașii, dar plîngîndu-ne că suferim de foame?

Să facă cineva o fotografie în parcarea Congresului și apoi să pună fișierul audio cu plîngerile celor care se smiorcăie că suferă de foame pentru că nu primesc banii de la stat (de parca s-ar descurca cu aceștia: glumiți, stimați colegi, dacă nu vă descurcați cu ce munciți și cu ce vă dau bisericile, vă veți descurca cu firimiturile alea?)!

Noi credem că ne distrăm! De fapt este un joc extrem de periculos: facem surfing încălecați pe un rechin, care mai apoi ne va devora!